Filip Choban, Connecticut, USA

Conferinta Nationala Alzheimer s-a incheiat sambata. Dar povestile celor pe care i-am cunoscut acolo continua, la fel si gandurile pe care acestea le suscita. 

Am vazut perspectiva organizatorilor, am privit din pozitia unui pacient, acum vom incerca sa ne punem in locul unui ingrijitor.

Pe Filip Choban (Connecticut, USA) l-am intalnit in cea de-a doua zi a Conferintei, in cadrul mai lax al unui atelier. Pe tanara lui sotie, dementa Alzheimer a atins-o imediat dupa 30 de ani. Genetic. Ceea ce se pare ca se intampla foarte rar. Sub 5% dupa datele DIAN (Dominantly Inherited Alzheimer Network).

La ceva timp dupa aflarea diagnosticului, Filip si sotia lui au plecat din Connecticut, pentru ca: 

In Statele Unite, daca nu esti foarte bogat sau foarte sarac, nu iti poti permite tratamentul pentru Alzheimer. Daca esti foarte bogat, ti-l cumperi singur; daca esti foarte sarac, ti-l asigura statul. Dar daca esti din patura de mijloc, nu il poti plati.

Asa ca s-au intors in Romania, la Cluj, acolo unde s-a nascut sotia.  

Cererea de ingrijire 

Filip o ingrijeste personal pe sotia lui. Zilnic. De dimineata pana seara, de seara pana dimineata. A avut o afacere suficient de profitabila ca sa ii permita, atunci cand a vandut-o, sa stea cativa ani acasa. Cand cineva din sala a intrebat de ce a ales sa o ingrijeasca el si nu a apelat la asistenta de specialitate la domiciliu, Filip a raspuns:

Asa mi-a cerut sotia mea. Mi-a zis ca vrea ca eu sa o ingrijesc, sa nu las pe altcineva. Acum dragostea pe care ea mi-a dat-o mie, eu i-o dau inapoi. 

Mi-au ramas in minte cuvintele lui Filip. M-am intrebat ce inseamna ele in situatia concreta in care au fost rostite si in care, in definitiv, se afla amandoi. Abia acum cred ca am inceput sa inteleg de ce acest raspuns al lui mi-a dat de gandit. Pentru ca el vorbeste, totodata, si despre mesajul profund al cererii de ingrijire care i-a fost adresata. Si ca sa exprim acest mesaj nu am gasit cuvinte mai potrivite decat cele ale poetului:  

Pe mine mie reda-ma!

Dar nu mica mi-a fost mirarea cand am descoperit ca poezia a fost finalizata in 1883, an in care a debutat boala lui Eminescu. Dupa mai multe incercari terapeutice in tara si in strainatate, ultimul diagnostic al lui Eminescu va fi… dementa. 


Citeste despre psihoterapia psihanalitica a unui copil Asperger