Continui articolul anterior si propun cititorului sa situam in aceasta a doua parte, mai detaliat, complexul Oedip si particularitatile sale pentru baiat si fata, precum si anumite aspecte psihice legate de un registru intersubiectiv, al legaturii. Continuam cu cel de-al doilea text pregatit pentru a sustine aceasta tema, un text ce aduna in continutul sau sinteza unor modalitati de expresie clinica ale copiilor cu privire la aceasta tema.

Copilul: tati e baiat si mami e fata
Terapeutul: este vreo diferenta intre mami si tati?
Copilul: nu. Sunt la fel. Amandoi au putica
Terapeutul: si tu?
Copilul: si eu sunt fetita si am si eu putica. Copiii se nasc prin putica sa stii

Ce ne spune copilul si mai ales ce se intreaba el? Isi pune problema existentei diferentei, diferenta insa care va marca un moment foarte important in dezvoltarea lui. Copilul pleaca de la premisa prezentei generale a penisului. Dar tocmai faza oedipiana este cea care face posibila aparitia fantasmelor incestuoase fata de mama si a amenintarii castrarii la baiat, precum si experienta lipsei de penis si aparitia dorintei de copil la fata.

Freud descrie in Cateva consecinte psihologice ale diferentei anatomice dintre sexe (1925) faptul ca atitudinea oedipiana a baiatului este la apogeu in cursul fazei falice, dar ca complexul piere atunci cand apare angoasa de castrare. Pe de alta parte, datorita bisexualitatii psihice, complexul oedipian al baiatului este atat activ, cat si pasiv, deoarece el se identifica cu tatal sau si doreste sa o ia de sotie pe mama sa si in acelasi timp se identifica cu mama sa si adopta o atitudine feminina fata de tata.

Complexul Oedip al fetei intampina o problema in plus fata de cel al baiatului, fata este constransa sa schimbe obiectul in cursul dezvoltarii sale infantile. Mama constituie primul obiect de iubire atat pentru fata, cat si pentru baiat; baiatul il pastreaza in complexul Oedip, fata renunta la el pentru a lua pe tata ca obiect al iubirii. Ce o determina pe fata sa faca aceasta schimbare de obiect?

Stabilirea complexului Oedip la fata este centrat in mod esential in jurul problemei invidiei de penis. Ea sta la baza unui sentiment de inferioritate pe care il simte ca pe o “rana narcisica” si ca pe o “pedeapsa personala”. Complexul oedipian al fetitei intra in joc atunci cand fata renunta la invidia penisului pentru a-l inlocui cu dorinta de copil, iar in acest scop il ia pe tata ca obiect al iubirii si mama devine obiectul geloziei.

Complexul Oedip ii ofera copilului doua posibilitati de satisfacere, una activa si una pasiva. El se poate pune in locul tatalui sau si sa se relationeze cu mama, caz in care tatal va fi resimtit mai curand ca un obstacol; sau sa vrea sa o inlocuiasca pe mama si sa se lase iubit de tata. Ipoteza posibilitatii castrarii pune capat ambelor posibilitati de satisfacere. Caci ambele duc la pierderea penisului. Daca satsifacerea erotica trebuie sa coste penisul, atunci se ajunge la conflictul dintre interesul narcisic fata de aceasta parte a corpului si investirea libidinala a obiectelor parentale. In acest conflict invinge prima dintre forte si eul copilului abandoneaza complexul Oedip.

Investitiile in obiect vor fi abandonate si inlocuite prin identificare. Autoritatea paterna introiectata in eu formeaza acolo nucleul supraeului care imprumuta de la tata severitatea, perpetueaza interzicerea incestului de catre el si astfel asigura eul. Inclinatiile libidinale ce apartin complexului Oedip vor fi in parte desexualizate si sublimate.

Fantasma nasterii copiilor prin putica poate sublinia si prezenta unui imago parental combinat (M. Klein), a unei mame care il include atat pe copil, cat si pe tata in interiorul ei.

In ceea ce priveste specificul functionarii psihice a legaturilor in contextul acestui fragment, putem vorbi despre negarea diferentelor, despre o modalitate de functionare fraterna care se sprijina pe o fuziune vitala pentru a supravietui angoaselor arhaice.

Jose Bleger a introdus conceptul de nucleu aglutinat pentru a defini partile imature ce constituie la adult partea psihotica a personalitatii. Nucleul aglutinat este format din identificarile cele mai primitive, acolo unde nu s-a stabilit inca o discriminare intre Eu si non-Eu; el constituie organizarea cea mai primitiva a complexului Oedip definit ca o fuziune (lipsa discriminarii) in cuplul parental si intre acesta si eul pacientului. Nucleul aglutinat nu se distinge prin confuzie, ci prin fuziunea elementelor care il compun. Acest nucleu, plecand de la mecanisme de identificare proiectiva si de la sociabilitatea sincretica, este la baza soclului inconstient care constituie infrastructura profunda a oricarei legaturi ulterioare. Acest nucleu va fi depus in cuplu si in familie, apoi in orice grup si in orice institutie.