In cautarea amintirilor pierdute

Sa nu-i uitam pe cei care uita.
Pastreaza amintirile.

Dar chiar, unde se duc amintirile atunci cand suferi de o boala asa cum este dementa Alzheimer? Este prima intrebare care mi-a venit in minte, inca de la deschiderea oficiala a Conferintei Nationale Alzheimer. Si pe parcursul celor trei zile ale conferintei am incercat sa aflu raspunsul la aceasta intrebare.

Prezentarile, workshop-urile si cursurile au fost tinute de medici neurologi, psihiatri, geriatri, psihologi, care ofereau propria perspectiva asupra bolii si propriile raspunsuri la problemele pe care le pune boala Alzheimer. Sigur ca nici unul din specialistii prezenti nu s-a intrebat unde dispar amintirile. Rolul lor este altul, sa afle de ce dispar amintirile, deci cauza acestui declin cognitiv progresiv, si sa ofere solutii pentru ameliorarea bolii cu speranta de a o face tratabila. Asa ca a trebuit sa caut raspunsul printre randuri, altfel spus, in continutul latent al prezentarilor.

Ce a auzit urechea mea psihanalitica in discursurile conferintei?

Neurologii cercetatorii in neurobiologie sunt preocupati si „cauta amintirile” in roca biologicului, adica in corelatiile dintre leziunile cerebrale si disfunctiile cognitive, corelatii care se pare ca nu sunt foarte semnificative. Daca ar fi, s-ar reusi diagnosticarea cat mai devreme a bolii, fapt extrem de important pentru evolutia si tratarea bolii in sensul cresterii calitatii vietii bolnavului suferind de Alzheimer.

Interesanta mi s-a parut precizarea ca o cauza a dementei Alzheimer este hipersecretia de transmitatori neuronali, care transforma transmisia neuronala in ruperea legaturilor neuronale, tocmai prin aceasta excitotoxicitate. Sa fie la mijloc, ma gandesc, si o excitotoxicitate pulsionala?

Daca asa cum am spus, corelatiile nu sunt semnificative, trebuie cautat… dincolo de creier. Si ce se afla dincolo de creier, in Alzheimer? Trauma psihica, dependenta, depresia, ne spun psihiatri.

Trauma psihica „cronica” a unui eu amenintat de disparitie si care isi vede rand pe rand invinse mecanismele de aparare. Si care isi pierde independenta pana la a ajunge la dependenta fizica si psihica caracteristica bebelusului. Trauma psihica ce se prelungeste si dupa decesul bolnavului, in randul familiei acestuia, care nu se simte eliberata, asa cum am crede, si asta din cauza efortului epuizant si indelungat depus in ingrijire, a neputintei in fata rezultatului final, ni se precizeaza. Eu as preciza ca din cauza doliului neelaborat – e dificil sa faci doliul dupa cineva mort psihic inca din timpul vietii. Si din cauza sentimentului de vinovatie generat de refularea agresivitatii fata de cel care te-a facut sa-ti pierzi viata personala pentru a-i acorda ingrijirile necesare.

Depresia este cea mai frecventa tulburare afectiva asociata bolii Alzheimer. Prezenta acesteia este un semn de prognostic prost. Am sa consider depresia ca reactie la o pierdere. Ce pierde un bolnav de Alzheimer? Amintirile, desigur. Unde se duc?

Psihologii si psihiatrii aflu ca le cauta, cu ajutorul a numeroase teste psihologice, in tipurile de memorie (episodica, semantica, procedurala etc.). Dar suntem atentionati ca rezultatele testelor pot fi date peste cap de starea afectiva, de exemplu bolnavi intr-un stadiu avansat al bolii pot obtine scoruri bune daca au parte de suport afectiv.

Aici, in registrul afectiv, sa fie cheia gasirii raspunsului la intrebarea unde dispar amintirile unui bolnav de Alzheimer? Dar oare chiar dispar?

Raspunsul la care m-am oprit a fost cel dat de un pacient: dna Helga Rohra. Colegul meu Stefan Lungu v-a spus deja ca dna Helga a descris ca simptome halucinatiile; la inceput trei imagini, iar acum, va preciza, vad imagini tot timpul.

Ce vedeti?

o intreb.

Totul, vine raspunsul. Daca mi-am revazut pana si propria nastere, pe canapeaua maro din dormitor, cu tot sangele ala…

Sa inteleg ca nu stiati nimic despre asta, nu v-a povestit nimeni?

– o intreb in continuare.

Niciodata, am intrebat o ruda daca asa a fost, pe canapeaua aia. Stiti – continua – eu obisnuiesc sa spun ca e bine, iti recapeti amintiri pe care altfel nu ai fi stiut vreodata ca le-ai avut.

Raspunsul cautat de mine la intrebarea unde se duc amintirile atunci cand suferi de o boala asa cum este dementa Alzheimer s-a dovedit a fi o noua intrebare: pierderea amintirilor constiente in boala Alzheimer sa fie o modalitate de a regasi amintiri inconstiente?