KINOTERAPIA Câinele andaluz, manifestul cinematografic suprarealist din 1929 al lui Luis Buñuel, nu cred că mai are nevoie de nici o prezentare.
Să spunem doar că este primul film al lui Buñuel şi că a avut un colaborator esenţial în prietenul său Salvador Dali. Filmul nu are o naraţiune liniară, în sensul obişnuit al cuvântului, ci pare realizat pe baza unei tehnici a asocierilor libere (se ştie că suprarealiştii erau deosebit de interesaţi de munca lui Freud). De unde şi o puternică senzaţie de onirism. De altfel, ideea filmului şi porneşte de la un vis al lui Buñuel, povestit lui Dali, în care un nor taie luna în două, asemeni unui brici ce taie o pupilă. Recunoaştem deja scena emblematică a Câinelui andaluz. Restul e istorie, o istorie glorioasă…
Vizionare plăcută!
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
