KINOTERAPIA Ne plimbăm, iată, de câteva săptămâni printr-un muzeu al capodoperelor cinematografice. Al capodoperelor absolute, arhetipale pentru întreaga evoluţie a acestei arte – cum este şi filmul din acest week-end, pelicula ştiinţifico-fantastică expresionistă Metropolis, turnată în 1926 şi lansată la începutul anului 1927 de gigantul austriac Fritz Lang.
Cu acţiunea petrecându-se peste 100 de ani (atunci; peste numai 14 ani în zilele noastre!), respectiv în 2026, Metropolis îi distribuie în rolurile principale pe celebrii în epocă Brigitte Helm şi Gustav Fröhlich. A fost produs în studiourile Babelsberg din Germania de Universum Film A. G. sau, pe scurt, UFA Berlin, extrem de puternicul concern cinematografic fondat în 1917, care a asigurat cinematografiei germane un rol de prim-plan mondial în timpul Republicii de la Weimar (el există şi azi şi este cel mai vechi din Germania). Filmul lui Lang a fost o mega-producţie a vremii, având practic cel mai mare buget din toate timpurile alocat de UFA, uriaş pe lângă ale altor filme: 5 milioane Reichmarks, adică 200 de milioane de dolari ai vremii sau 16,6 milioane astăzi.
A fost lansat la 10 ianuarie 1927 la UFA-Palast am Zoo din Berlin, într-o versiune de 153 de minute (210 minute, după alte surse). Succesul filmului a fost moderat, iar cronicile – împărţite. La 13 mai filmul a intrat şi în cinematografe.
Cum? Se deschide aici o epopee separată de cea a poveştii în sine a filmului. Foarte curând după premieră, Metropolis a fost practic măcelărit de Paramount, realizându-se o versiune de sub o oră pentru difuzarea în cinematografele americane. Şi în Germania s-a procedat la fel. Filmul a fost astfel practic desfiinţat, aşa încât în anii ’80 se putea viziona doar mai puţin de jumătate din el. Spre sfârşitul vieţii (se stinge în 1976), răspunzând unei întrebări, Fritz Lang va întreba la rândul lui:
De vă interesează atât de mult un film care practic nu mai există?
De atunci s-a tot încercat reconstituirea şi restaurarea acestei pelicule-reper a celei de-a şaptea arte, fiecare nouă versiune pretinzând că este foarte aproape de cea iniţială. În 2001 (2002), la aniversarea a 75 de ani de la producerea filmului, a fost realizată o versiune de două ore. Părea maximum ce se poate obţine şi a fost proiectată la Festivalul de Film de la Berlin şi înscrisă în programul „Memory of the World” al UNESCO, patrimoniul mondial de documente (fiind singurul film artistic înscris). Este versiunea pe care o vom urmări şi noi la Cafe Gradiva.
Apoi, în 2008, o descoperire epocală: într-un mic muzeu din Buenos Aires, Museo del Cine, e găsit un negativ pierdut al lui Metropolis, de 145 de minute, cu 25 de minute mai lung decât versiunea din 2002. Se pare că o copie a filmului fusese trimisă în 1928 în Argentina, la cererea companiei de distribuţie Terra film. La scurtă vreme, criticul de film Manuel Pena Rodriguez a intrat în posesia bobinelor, vânzându-le apoi, în anii ’60, Fondului Naţional de Artă al Argentinei. De aici, o copie a ajuns în 1992 la Museo del Cine, fără a se conştientiza prea bine valoarea ei.
Faima şi influenţa acestui film sunt enorme. Unii nu se sfiesc să-l declare cel mai important mut, ceea ce e probabil o exagerare prin excluziune. Alţii subliniază că Metropolis stă la originea tuturor filmelor ştiinţifico-fantastice. Mai mult, a inventat o iconografie şi o poveste care se vor regăsi în numeroase „replici” de-a lungul deceniilor – de pildă în Alphaville de Jean-Luc Godard, Blade Runner de Ridley Scott, THX 1138 şi Star Wars de George Lucas, Soylent Green de Richard Fleischer, Brazil de Terry Gilliam ş. a. m. d. E considerat precursor al cyberpunk-ului anilor ’80 şi a infiltrat de asemenea cultura pop (prin Madonna, Beyoncé, Janelle Monáe şi nenumăraţi alţi artişti). În 2010 s-a lansat o operă rock inspirată de Metropolis.
Vizionare plăcută!
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
