Pactul denegativ al grupului sau al filmului?

Sa explic in cateva cuvinte cadrul de desfasurare. Un grup se intalneste pentru a vedea un film. Acest film nu este promovat sau propus dinainte. El este o surpriza pentru cei mai multi participanti, doar unul sau doi membri aleg filmul. Este in acest dispozitiv o provocare a spontaneitatii. Suntem impartiti in doua – intr-o echipa si un grup. Echipa se ocupa de organizarea evenimentului, iar grupul este cel care produce asociatiile, in final avand loc o restituire.

In mod usor paradoxal, de data aceasta nu am respectat regulile fixate. Impactul filmului fiind mult mai puternic decat ar fi fost de asteptat, astfel incat impreuna am fost de acord sa nu le respectam. Am semnat un pact.

Filmul

Filmul de luna trecuta se numea Celalalt Pamant. Filmul pare sa fie despre moarte si trauma, despre accident, dar dincolo de toate despre suicid. Despre iluzia gemenala de a fi intr-o lume identica echivalenta a mortii.

In alta lectura poate sa fie vorba despre un cuplu care se intemeiaza pe ideea de a nu divulga niciodata un secret care este comun. In film cuplul format exista atat timp cat ei nu divulga niciodata faptul ca au fost impreuna in acelasi loc – accidentul. S-a si spus in grup ca accidentul este locul in care exista impreuna intr-o simetrie perfecta doua masini. Acelasi loc, aceiasi oameni.

Nu am sa insist foarte mult pe o interpretare a filmului pentru ca ceea ce vreau sa subliniez este pactul denegativ. Aceasta modalitate de intemeiere a unei familii, cuplu sau grup este inerenta oricarei legaturi, iar filmul reuseste cu brio sa-i dea forma.

Grupul

Sa analizam impactul filmului asupra grupului. Resimtind tema mortii si a suicidului, atmosfera a devenit una calda. Grupul a simtit nevoia sa se refugieze intr-un spatiu mai apropiat, senzatia de frig in sala in care a avut loc vizionarea fiind dominanta. Este aceasta o forma de aparare in fata angoasei mortii, aparare care a functionat asigurandu-ne ca suntem impreuna, ca suntem un grup. Impactul filmului este puternic, iar apararea grupala functioneaza ca forma de asigurare.

La scurt timp, in cadrul echipei de coordonatori a aparut o preocupare – ca sedintele noastre sunt similare celor lunare de la AIPsA. Acest punct de vedere ne pune in alta coordonata de interpretare. Intr-adevar, sedinta noastra a semanat izbitor cu cele lunare de la AIPsA. Ce a determinat acest lucru? In primul rand, in aceasta sesiune noi am semnat un pact inconstient –

sa nu vorbim despre noi. 

Aceasta este rejucarea filmului intr-o maniera pentru noi posibila. Daca inainte aparusera vise, asociatii personale sau din experienta personala, acest lucru nu a mai fost posibil pe Celalalt Pamant.

Noi stiam foarte bine cu totii care era specificul grupului, noi stiam ca putem sa spunem orice, dar nu am spus. Acest lucru era posibil pentru ca fiecare din noi nu putea sa aduca in atentie o tema pe care noi nu o vroiam – sinuciderea. Fantasma suicidara este una importanta si regresiva. Noi nu vroiam un pamant identic, ci pe aceasta. Pentru aceasta a trebuit sa apelam la gandirea noastra. Paralel, filmul era intr-o permanenta tensiune, spectatorul stia foarte bine ceea ce se petrecuse la inceputul filmului si astepta sa vada cum acest secret tensionat va izbucni intre cei doi. Dezvaluirea sa a condus la moarte. Noi nu am vrut sa repetam acest scenariu, ci sa il rescriem in spiritul optimist al gandirii care ne asigura viata.

In aceeasi arie am plecat de la ideea de a incalca simetria cadrului nostru – nu am mai fost o echipa, si un grup, si o unitate. In acest fel, spre deosebire de personaje, am reusit sa ne asiguram existenta pe „Acest Pamant”.

Liniile de interpretare propuse de grup au fost diverse si pline de inteligenta. Am reusit sa vedem din multiple si incredibile unghiuri filmul intr-un timp pe care l-as cataloga ca fiind scurt. Aceasta creativitate si inteligenta a fost mult crescuta de capacitatea grupului de a se cenzura in a pune propriile fantasme. Afectivul nefiind exprimat direct, s-a manifestat intr-un mod inedit in prolificitatea ideilor mentionate.

Toate acestea propun un pact denegativ important pentru functionarea oricui. Ce este pactul denegativ? Nu e scopul meu de a teoretiza dar va pot da urmatoarea referinta – René Kaës – Les Alliances inconscientes (prezentarea cartii o puteti gasi la adresa http://www.psihanaliza-de-familie.com/les_alliances_inconscientes_ro.php, iar cartea in biblioteca Asociatiei Enrique Pichon Riviere). In doua cuvinte, este alianta inconstienta care asigura fiintarea si viata si care se construieste in cadrul unei legaturi, punand deoparte prin continere traumele, moartea, evenimentele periculoase etc. Acest pact denegativ il veti regasi in orice legatura, iar faptul ca el exista asigura consistenta sa si functia de container.

Faptul ca un grup are nevoie de acest pact este evident. El nu se incalca. Faptul ca filmul propune aceasta modalitate de analiza il consider important pentru oricine este preocupat de relatii, de el insusi, de grup, de familie sau de institutia sa. Este o invitatie la autoanaliza din perspectiva grupalitatii.

Ce este oare de nespus in grup pentru ca daca s-ar spune ar fi suicidar? O intrebare destinata a ramane fara raspuns.

Concluzii?

As spune ca pactul denegativ nu este nici al filmului si nici al grupului. Faptul ca filmul il propune devine astfel o modalitate de intelegere a modului in care functioneaza filmul. Grupul este o parte din film in aceiasi masura in care filmul este o parte din grup. Filmul nu este o fantezie de care te separi, ci este o modalitate de a actiona simetric inconstient.