Cel puţin în Marea Britanie şi în Statele Unite. Am mai vorbit despre acest tip de embargo. Motivul interzicerii din aceste zile a unei reclame la o cremă anti-riduri îl constituie „lucrătura” prea elaborată pe Adobe Photoshope a chipului actriţei, ceea ce face ca rezultatul să idealizeze modelul real, promiţând efecte exagerate ale produsului L’Oréal.

Pielea arată mai fin. Nu e facelift, e Revitalift

este textul care însoţeşte fotografia pe două pagini din presă. Advertising Standards Authority (ASA) nu a fost însă de acord să gireze aceste „performanţe” şi a interzis reclama, la iniţiativa parlamentarului liberal-democrat britanic Jo Swinson.

Decizia a fost contestată de firma L’Oréal, care consideră criticile injuste. Nu e de altfel prima oară când păţeşte aşa ceva, fiind victima „recidivistă” a unui adevărat val de interdicţii din ultima vreme de pe piaţa de publicitate, determinate de prelucrarea fotografiilor peste un anumit nivel acceptat. Alte firme au păţit-o la rândul lor.

Motivul mai profund al acestor măsuri îl reprezintă ridicarea nerealistă a ştachetei idealului de frumuseţe pentru femeile din întreaga lume, ceea ce ar conduce, după câte se spune, la nemulţumiri profunde relative la propriul aspect, vecine cu dismorfofobia (body dysmorphic disorder, BDD).

În acest context, National Eating Disorders Association cu centrul la New York şi Off Our Chests cu centrul la Los Angeles au solicitat împreună o legislaţie federală pentru „adevăr în publicitate”, prin care ar urma ca produsele alterate digital să poarte etichete de avertizare cam ca la pachetele de ţigări – de exemplu:

Atenţie! Această perfecţiune este o iluzie!

Cele două organizaţii au şi creat un aşa-zis Media and Public Health Act (anterior cunoscut ca The Self-Esteem Act). Scopul îl reprezintă să se afle o soluţie

la criza epidemică de stimă de sine care le afectează pe fetele şi femeile din Statele Unite şi la numărul în creştere al persoanelor care suferă de tulburări de alimentaţie. Numeroase studii au arătat că imaginile corporale nerealiste, „ideale” prezentate în filme şi la televiziune, pe internet şi în reviste determină în mod direct un nivel scăzut al stimei de sine şi tulburări de alimentaţie mai mult sau mai puţin avansate.

Astfel, conform unui studiu din 2011, copiii şi îndeosebi fetiţele încep de pe la 6 ani să fie preocupate de propria greutate şi formă corporală, iar 40-60% din elevele şcolilor elementare (6-12 ani) sunt preocupate să nu se îngraşe. Potrivit Radar Eating Disorder Programs, un studiu a arătat că adolescentele sunt mult mai speriate să nu se îngraşe decât de cancer, de un război nuclear ori de pierderea părinţilor. În vreme ce numai una din zece fete de liceu este supraponderală, nouă din zece ţin dietă. În 1970, vârsta medie la care o fată începea să ţină regim era de 14 ani; în 1990 ea a scăzut la 8 ani. Studiile mai arată şi că dietele frecvente sunt strâns corelate cu depresia.