Un guvern de tehnocraţi… iată opţiunea care a căzut în împrejurări recente. Nu sunt uimit să aflu că politicienii doresc un guvern politic. Dar nu cred că părerile politicienilor trebuie neapărat să facă legea.
Care este deosebirea între tehnocraţi şi politicieni?
Politicul consta în a lua decizii asupra unor chestiuni unde măsura, experienţa tehnică nu pot decide. Politicul e incomensurabil. Se bazează pe ideologii, doctrine, iar acestea sunt, la randul lor, masiv bazate pe subiectivitate, pe pasiuni şi pe imaginaţie. Omenirea în mersul ei istoric e dominată de politic, adică de pasiuni.
Dar nu se poate modera această fatală alunecare?
Tehnicul decide în funcţie de datele obiective. El presupune expertiză, în primul rând. De aici se trage concluzia că, în democraţie, politicienii trebuie să aibă ultimul cuvânt de vreme ce ei sunt aleşi pe motive afective, pe idiosincrazii sau pasiuni. Alegătorii neavând competenţa absolută, fac o alegere „instinctivă” sau sunt sub influenţe diverse. Mai departe, politicienii vor lua şi ei decizii pe baze afective, doctrinare, etc.
Dar nu este posibil de imaginat că deciziile cele mai importante, să zicem guvernamentale, ar trebuie luate de către politicieni care să fie, în acelaşi timp, tehnocraţi? S-a vorbit recent, în guvernele noastre de miniştrii ignoranţi, de alţii care nu au competenţe în domeniile pe care le conduc. Prin contrast, mă duce gândul la mandarinatul din vechiul imperiu chinez, care a durat mai bine de o mie de ani. Candidaţii la funcţiile superioare din stat trebuiau să treacă un examen, „examenul imperial”. Oameni fără origini nobiliare puteau ajunge la cele mai mari demnităţi graţie meritului şi ştiinţei lor. Mutatis mutandis, ar trebui instituit şi în şubredele noastre democraţii un sistem meritocratic: să nu fie eligibil în funcţiile de conducere centrale şi locale decât cel care a atins un grad de competenţă corespunzător. Chiar dacă există un criteriu politic în desemnarea unui ministru, selecţia ar trebui să se facă printre „meritocraţi”.
Democraţia se aplică aleşilor, dar nu trebuie cu necesitate să se aplice tehno-politicienilor. Aleşii, la rândul lor, aleg dintre cei competenţi.
 Ion Vianueste psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
*
Foto: Christo Bakalov
Tehnocratul este un politician care nu tine urmareste un alt mandat. El foloseste foarte mult statistica si datele stiintifice dar are foarte putina rezonanta la … electorat. Un tehnocrat nu e foarte popular si rar castiga alegeri. De obicei el e numit pe functie si, dupa ce preda mandatul este foarte repede uitat.
Recursul la tehncrati se datoreaza in cea mai mare parte pierderii increderii in politicieni. "Un om capabil" pare o solutie viabila in ochii omului simplu in conditiile in care "politicienii sunt toti niste hoti". Tehnocratul nu face afaceri cu termopane (nu face afaceri in general) insa nici minuni nu face si de obicei dupa mandatul lui lumea se satura si de lipsa de empatie tehnocrata…
Mi-a placut ideea asta ca politicianul si tehnocratul nu trebuie sa fie doua bestii separate. Eu vad lucrurile altfel in ce priveste "alunecarea fatala" spre pasiune, si poate subiectivitate. Ma rog, mie imi place "Dialectica Iluminismului" si atacul din ea la adresa ratiunii. Ideea e pana la urma ca nu poti sa ai tehnicul, sau meritul, fara ca pasiunile sa nu faca parte din merit sau ratiune. Si cred ca poate Ion Vianu stie bine din experienta lui de psihiatru ca e mai greu este sa faci vizibile pasiunile decat ratiunea in terapie sau analiza. De asta, mie mi se pare ca meritul si competenta sunt politice, sunt decizii care se bazeaza pe pasiune si subiectivitate.
O viziune ideala, domnule Vianu, seducatoare, insa fara legatura cu realitatea romaneasca. Ceea ce avem acum este o strutocamila in care niciuna din parti nu este bine reprezentata.
Daca lipsa de empatie este un indicator al specializarii,cum zice Baldovin, ei bine, atunci pana acum am fost condusi de un guvern de tehnocrati.
Chinezii, ce termen de referinta surprinzator…si datator de sperante? Oare guvernele lor actuale din care specie fac parte?
ION VIANU
Ioana M , da eu cred ca din cand in cand trebuie sa evadam in sfere indepartate, in non-proximitate! Oricum, ce este aici stim prea bine, nu avem nevoie sa cautam.
Aveti dreptate, e asa de trist ce se intampla aici, domnule Vianu. Si cu toate astea, astept primavara! Ca-n zicerea protestatarilor: "Vine, vine primavara,
Si-o sa iasa toata tara!"