Thin, un film despre „o stranie violenţă” (după expresia lui Vladimir Marinov despre anorexie) este un documentar din 2006 despre tulburările de alimentaţie. În particular, despre anorexia nervosa. Pentru a-l realiza, regizoarea Lauren Greenfield şi directoarea de imagine Amanda Micheli au locuit vreme de şase luni în clinica rezidenţială Renfrew Center din Coconut Creek, Florida, având acces nelimitat la toate activităţile clinicii.
Veţi vedea în acest film pasionant (şi cunoscut, distribuit world wide de HBO) poveşti de viaţă foarte personale, ca şi diferite forme de terapie (de grup, individuală, împreună cu parinţii – inclusiv prin telefon, terapie prin artă). E o incursiune totodată în lumea relaţiilor dintre paciente, o lume care pendulează ea însăşi între psihoterapeuţi, nutriţionişti şi chirurgi. O poveste despre control
(eating disorders are about hiding things and secrets,
spune o nutriţionistă,
keeping a secret is distructive to you
spune altcineva, o psihoterapeută) – o poveste în aceeaşi măsură şi despre autocontrol.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Citiţi şi: Februarie este luna conştientizării tulburărilor de alimentaţie, Reclama cu Rachel Weisz pentru L’Oréal a fost interzisă
Excelent documentar. Va multumesc pentru recomandare. Desi e greu de privit, este un fenomen care tinde sa se extinda nu numai in USA, cat si in Romania (bineinteles si in alte tari) si cred ca in mare parte, acesta se datoreaza fluxului interminabil de reclame, filme, poze editate, care cladesc acel ideal de neatins in special in randul femeilor. Am ramas socata cand am vazut in ce fel aratau unele fete si inca aveau impresia ca sunt "grase".
Si mie mi-a fost greu sa-l privesc la inceput. Dar povestea m-a prins. Impartasesc opiniile dv. despre fenomen & autoperceptia fetelor din film.