Un mormon numit Mitt Romney

Mitt Romney este al doilea mormon din istoria Statelor Unite care candidează pentru nominalizarea republicană. Primul a fost Joseph Smith, dar fără nici o şansă. Fondator al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, a fost linşat împreună cu fratele său de mulţimea care a atacat închisoarea din Missouri unde era încarcerat. Era în ziua de 27 iunie 1844. Dar de unde atâta ură?

La vârsta de 18 ani, Joseph Smith a avut o revelaţie: un înger îl purta spre un deal unde era îngropată o carte scrisă cu hieroglife pe tăbliţe de aur, îngropată aici în urmă cu patrusprezece secole de cineva numit Mormon, urmaş al evreilor care veniseră să se stabilească în Lumea Nouă – pământul făgăduinţei – după Exodul din Egipt.

Revelaţia l-a bulversat pe Joseph Smith – ca s-o spunem pe scurt -, un tip solid care şi-a petrecut scurta existenţă traducând textul sacru pe care el îl numea Biblia Mormonilor, luptând de partea Pieilor Roşii de vreme ce aceştia erau evrei, condamnând sclavia şi propovăduind poligamia, făcând tot ce ne-ar putea stârni simpatia şi ce l-a putut duce atunci la pieire. Scria destul de bine, iar povestea revelaţiilor sale ne aminteşte de cea a Sfântului Augustin. 

Mormonii, despre care nu putem spune că sunt cu adevărat protestanţi pentru că îl aşteaptă încă pe Mântuitor, au fost persecutaţi de colonişti şi de puritani. Vânaţi, urmăriţi, ei s-au stabilit în deşertul statului Utah, la Salt Lake City. Astăzi sunt în număr de cincisprezece milioane, iar asta fără a-i confunda cu Amish, care sunt anabaptişti fugiţi din Elveţia şi Olanda pentru a trăi după Biblie. Peter Weir i-a descris admirabil pe aceştia din urmă în capodopera sa Witness.

Conan Doyle, în Un studiu în roşu (1887), prima aventură a lui Sherlock Holmes, se va interesa de mormonism, pentru a se distanţa apoi pentru că respingea poligamia şi a se converti într-un final la spiritism. Amuzantă idee. Economistul protestant şi, întâmplător, unchi al lui André Gide, Charles Gide, vedea în Biblia Mormonilor o parodie a Tablelor Legii.

E uimitor, scria el în 1924, cum astfel de inepţii şi-au putut afla urechi credule.

Dar despre ce religie n-am putea spune oare acelaşi lucru?

Astăzi, sub conducerea lui Brigham Young, succesorul lui Joseph Smith, biserica mormonă a câştigat în respectabilitate şi chiar a scos poligamia în afara legii, cel puţin oficial. Toată lumea a remarcat că Mitt Romney este candidatul cel mai plat, mai fad şi mai moderat pentru Casa Albă. Cel mai „normal”, aşa cum îi place să se prezinte lui François Hollande*, maestru în arta de a-şi construi un Self fals. Să îndrăznesc să închei spunând, fără a fi linşat, că l-aş fi preferat pe Joseph Smith lui Mitt Romney? (Ori fie chiar şi pe Herman Cain). Ceea ce vine, fără îndoială, din preferinţa mea pentru westernuri şi din simpatia instinctivă pe care o am pentru iluminaţi.

* Candidatul Partidului Socialist Francez şi principalul rival al lui Nicolas Sarkozy la alegerile din acest an pentru Palatul Élysée.

*