…nu cred că trebuie citiţi futurologii. Sunt prea raţionali, prea ştiinţifici. Dar omul e iraţional. Istoria nu se dezvoltă în conformitate cu raţiunea, ci cu pasiunile.
E preferabilă, pentru prevederea viitorului, ficţiunea. Jules Verne a prevăzut marile descoperiri tehnice. A. Huxley, în Brave New World, dă o descriere mai sociologică, iar Orwell una politică, din care o parte rămâne scadentă (tiraniile nu au intrat în sac, nici nu au devenit imposibile).
Ce-l poate face pe un scriitor să emită o viziune asupra viitorului? – Dorinţa de-a prelungi peste limitele biologice ale fiinţei destinul său. Cred (dar nu am cercetat) că scriitorul de anticipaţie speră să le apară celor care vor fi când el va înceta să existe ca un ghicitor în stele. Este una dintre formele ambiţiei literare.
Nu există o ramură mai atipică a literaturii decât anticipaţia. Scriitorul obişnuit se bazează pe biografia sa pentru a creea ficţiunea. Chiar şi romanul cel mai „obiectiv” este o transcriere a unor impresii, a unor trăiri proprii. Scriitorul de anticipaţie se rupe voluntar de această sursă. Dar nu pe deplin. El nu poate şi mai ales nu trebuie să se despartă de înţelegerea psihologiei (umane) în genere, omul viitorului rămânând un om (asta cel puţin în cazul în care va mai povesti despre oameni!). În acelaşi timp, efortul lui esenţial este să extrapoleze, să prelungească în viitor o evoluţie a omului, a societăţii pe care deja o observă. Anticipaţia nu se poate baza decât pe o subtilă observare a unor tendinţe deja prezente. Altfel cădem în absurd.
Faptul că o astfel de literatură este azi periferică nu face decât să dovedească cât de tare suntem ataşaţi de modelele vechi, filonul principal al literaturii fiind izvorât din cultul strămoşilor. Ce este tragedia greacă altceva decât o reluare a miturilor tribului? Şi aceste mituri le vom regăsi, transfigurate, şi în literatura modernă. Science-fiction-ul a putut să apară odată cu progresul tehnic când schimbarea s-a accelerat, vertiginos. Schimbarea însăşi devine progresiv programul literaturii.
Mă aştept la o modificare de paradigmă. Genul ştiinţifico-fantastic va deveni major.
 Ion Vianueste psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Foto: Trusă de experimente pentru tineri – Reclamă a anilor ’50
Imi place eseul – si cu deosebire premisa (nu futurologii sec stiintifici, ci science-fiction, genul cel mai dezlegat aparent de prezent) si concluzia profetica.
E interesanta si observatia ca astazi genul SF a devenit marginal… oare de ce? Fata de interbelic si anii '50-'70, am putea spune ca azi e in mizerie. (Desi efectele speciale de anticipatie in filme prolifereaza).
Si mie imi place mult primul paragraf
Ma gandesc, Dorin, ca poate anii 50-70 aveau speranta asta a descoperirii de lumi noi si a imaginarii de alternative sociale. Experimentele sociale si politice, din pacate, au fost epuizate de proiectele care s-au organizat in jurul "comunismului," si de acolo frica principala este ca orice proiect reformist este unul de inginerie sociala. Zic eu ca SF-ul e in mizerie pentru ca insasi ideea de imaginatie sociala a devenit periculoasa.
De ce imi mai place mie Apple, desi sunt sceptic cu tot corporatismul lor, este in ca in razboiul rece din anii 80 si 90 legat de inovatie, ei au reusit sa se mentina ca alternativa imaginatiei. Microsoft era lumea imaginatiei pur utilitare, pe cand Apple avea ideea asta de imaginatie utopica, care nu poate fi realizata acum, dar poate fi creata in viitor. Ma rog, imaginatia asta utopica, a Ipadurilor, se bazeaza pe fabricile din China, unde ai plase de siguranta sa nu te sinucizi datorita conditiilor de lucru.
Eu, care am fost crescut cu lumea lui "noi in anul 2000, cand nu vom mai fi copii," sunt incantat de tot ce tine de imaginatie. Adica, "toate visele indraznete, in fapte le vom preschimba," striga soimul din mine. Tin minte cum visam cand eram mic sa vorbesc pe videofon cu oricine vroiam din lume asta. Era un "desen animat" cu niste astronauti care aveau mici aparate pe care le foloseau sa vorbeasca unde vroiau. Acum, skype-ul a devenit un mijloc favorit de comunicare pentru mine, si am senzatia cateodata ca locuiesc in lumea fanteziei mele de la sapte ani:)
La recitire, dupa cinci ani – imi place foarte mult acest comentariu!
ION VIANU
Trebuie observat ca modelul utopiei sau antiutopiei promovat din Renastere incoace a fost inlocuit cu modelul SF. Desi exista apropieri intre genuri, ca in romanul lui Zamiatin, "MÎ" (Noi). În SF socialul trece pe planul doi, tehnologia pe primul plan. Poate de aceea ideologia comunista nu era contra SF fiindca anticipatia sociala propriu zis era evitata iar pentru comunism nu exista decat o singura societate viitoare posibila. Acestea fiind zise, in Lumea anglosaxona de azi SF o duce foarte bine.
Darul profetului Sf este acela ca vede in viitor în timp ce omul obisnuit, nu. Batranii din copilaria mea refuzau sa admita, prin 1940-45, ca omul poate ajunge pe luna.
am vazut reclama la filmul lui Ciarliz Teron in "alba ca neaua" si paralel am vazut ca a adoptat cu baietzel negru din africa neagra (ea fiind originara din africa neagra ) .
pe urma mi-am amintit ca a jucat intr-un film "alias" "brave new world" a lui A.H. in filmul asta de pilda era asa ca niste oameni de stiinta ambitiosi au facut experimente pe "uman" si asa a iesit ca toti sunt intr-o forma .
pe urma la ea si la ex-gagicasu nu i-a placut si a inceput sa intre in "opozitie" . ceea ce a fost bine . mai ales cand si-a dat seama ca ea este singura humanoida care poate sa nasca copii cam asa cum Domnul Sfant ne-a lasat pe pamint.
Dupa multe peripetii au reusit sa-i invinga pe alieni !
iscaleste: cele shapte peripetii hahaha :)))))))))))))))