Citiţi despre

Twin Towers

Copiii abuzati, cititori ai mintii

Helga Rohra: Chiar si cu dementa

12 martie – 6 aprilie 2012

Vernisaj: 12 martie, ora 18

Sala Dalles, B-dul Nicolae Bălcescu 18, Bucureşti

miercuri-duminică, 10-18 (luni şi marţi închis)

Capotele lui Ilea sau despre memorie, oameni şi întâmplări
Pe artistul Gheorghe Ilea l-am putea eticheta ortodoxist, poate fără să greşim prea mult, dar şi fără ca astfel să surprindem ceva esenţial despre modul în care dimensiunea spiritualului se infiltrează fără aroganţă în arta pe care o produce. Îl putem deopotrivă considera optzecist, fără ca astfel să dăm seama realmente de complexitatea unei opere de remarcabilă varietate, care e mai mult decât simplu produs al unui context stilistic sau al unei atmosfere conceptuale. Îl putem vedea ca pe un nostalgic sau ca pe un paseist, fără însă ca astfel să descriem nici rolul esenţial pe care relaţia cu trecutul îl are pentru arta sa, nici capacitatea sa realmente impresionantă de a utiliza amintirile pentru a circumscrie, mai mult sau mai puţin coerent, dar cu siguranţă savuros, istoria.
Domol singuratic, fără a fi un izolat, Ilea este ceea ce am putea numi un artist de anduranţă şi, în acelaşi timp, o personalitate artistică ce se dovedeşte, pe tot parcursul producerii unei opere consistente şi convingătoare, capabil deopotrivă de răbdare (înţeleasă inclusiv ca disponibilitate spre solidă reflecţie) şi de înnoire (realizată inclusiv prin apelul la registrul ludic). Fascinat de obiect, în măsura în care acesta încorporează aluzia antropologică sau metafizică, el este capabil să îl descrie pictural de o manieră onctuoasă şi senzuală. Fascinat de pictură, pe care o practică pasionat, fără a fetişiza reţete tehnice, nu ezită să o realizeze pe suporturi neuzuale, pe obiecte ale căror suprafaţe condiţionează utilizarea materiei pigmentare, dar concomitent par să îi potenţeze expresivitatea.
Realizat recent, cu o rapiditate ce decurge nu din grabă, ci dintr-un anume fel de frenezie, proiectul Tronicart pare a însuma mai multe dintre mai sus amintitele sau sugeratele caracteristici definitorii şi calităţi esenţiale ale artei lui Gheorghe Ilea. Cincizeci şi şase de capote de Dacia 1300 sunt obiectele deopotrivă banale şi semantic încărcate, ducând inevitabil cu gândul la realităţile sociale şi politice ale României comuniste, pe care acesta intervine cu pictură, desen, text. Subiectele abordate, dacă se pot numi aşa, sunt de o diversitate debordantă ca personalitatea unui individ, alcătuind, în ansamblul lor, un oarecum implauzibil autoportret şi o fugară, arbitrară, dar savuroasă autobiografie. Imaginile ce iau naştere pe dezafectatele piese industriale fac astfel trimitere la gospodăria, mai ales şura de la Bucea, atât de dragi artistului, la amintirea voiajului interbelic efectuat de către mama acestuia la Londra, la Scriptură şi figuri memorabile ale ortodoxiei româneşti, la speranţele şi ameninţările erei nucleare sau la intimitatea obiectului decorat kitsch. Unele constituie compoziţii abstracte pretenţioase sau prezintă tricolorul românesc sub forma unei picturi suculente, altele readuc la viaţă desuete, dar nu încă inofensive imagini ale unei propagande totalitare. Textele fac referire la Republica Socialistă România şi la URSS, la replici clişeizate şi la poveşti de familie, la texte literare şi la Dacia însăşi, derizoriu obiect al dorinţei. Se conturează astfel un amalgam semantic, din care sensurile particulare se desprind mai degrabă spontan, decât decis programatic.
Ironia şi autoironia sunt frecvent detectabile, funcţionând, poate ca şi naivitatea căutată aproape şi umorul cald şi frust, ca mecanisme de protecţie într-o lume dictatorială şi absurdă. Dar ironia şi umorul sunt dublate de afecţiune camaraderească (vezi imagini ale artistului şi ale bunului său prieten Kömives Andor), de o oarecare duioşie cu accente familiale (vezi texte ca „Primul nostru televizor” sau „Şura noastră de la Bucea”), de dramatism stăpânit (vezi referirile la colegul Matiş Lucian, ucis în decembrie 1989) sau de o calmă nostalgie a copilăriei (transpunerea imaginilor din revista Cutezătorii).
Una peste alta, capotele lui Ilea (cum vor deveni probabil cunoscute mai degrabă decât sub formula Tronicart) compun imaginea, fie ea şi filtrată prin oglinzi arbitrar deformante, unei vieţi care e parte dintr-o istorie şi a unei istorii care pentru unii e pur şi simplu propriul trecut.
Bogdan Iacob

Bogdan Iacob este istoric şi critic de artă, profesor al Universităţii de Artă şi Design din Cluj

Gheorghe Ilea
*1958 Bucea, România, trăieşte şi lucrează la Zalău, România
2011 Ceaţa-Fog-Brouillard, Muzeul de Artă Cluj
2010 Pictura figurativă în România 1970-2010, Romanian Cultural Resolution, Spinnerei, Leipzig, Germania / Club Electro Putere, Craiova;
0 Paintings,Plan B, Berlin, Germania (expoziţie personală)
2009 Excelsior – 10 pictori români, Galeria Sol & Bartolomé, Santiago de Compostela, Spania
2008 Galeria Arcade 24, Bistriţa (expoziţie personală);
Ambasada României, Madrid, Spania
2007 Muzeul de Artă Cluj (expoziţie personală);
Muzeul Ţării Oaşului, Negreşti-Oaş; Bienala de Artă, Arad;
Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti;
Galeria Senso, Bucureşti
2005 Institutul Cultural Român, Viena, Austria
2004 Galeria primăriei oraşului Lorsch, Germania (expoziţie personală)
2003 Muzeul de Artă Satu Mare (expoziţie personală)
2002 Galeria Frezia, Dej (expoziţie personală);
Galeria primăriei oraşului Gellen, Germania
2001 Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea (expoziţie personală);
Galeria Ioan Sima, Zalău (expoziţie personală);
Galeria Helios, Timişoara
2000 Muzeul de Artă Cluj (expoziţie personală);
Muzeul Satului, Bucureşti
1997 Ad hoc – Contemporary Romanian Art, Muzeul
Ludwig, Budapesta, Ungaria
1996 Centrul Cultural Maghiar, Bucureşti
1995 Ex Libris Lucian Blaga, Alba Iulia
1994 01010101…, Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti;
Expoziţia Medium 3, Sf. Gheorghe
1993 Bienala de Gravură “Iosif Iser”, Ploieşti
1992, 1999 Galeria Etaj ¾, Bucureşti (expoziţii personale)
1990, 1992, 1994 Galeria Etaj ¾, Bucureşti
1989 Galeria UAP, Bistriţa (expoziţie personală);
Galeria Hanul cu Tei, Bucureşti
1988 Galeria UAP, Zalău (expoziţie personală);
Galeria Eforie, Bucureşti; Bienala Tineretului, Baia Mare
1987 Galeria UAP, Sibiu; Sala Dalles, Bucureşti;
Galeria Orizont, Bucureşti
1986, 1987, 1988 Galeria UAP, Zalău
1984 Galeria Tribuna, Cluj (expoziţie personală)