The only obsession everyone wants: ‘love’. People think that in falling in love they make themselves whole? The Platonic union of souls? I think otherwise. I think you’re whole before you begin. And the love fractures you. You’re whole, and then you’re cracked open.
(Philip Roth, The Dying Animal)
 Alexa Pleşcaneste psiholog. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
*
Foto: Joel-Peter Witkin, Still life with Breast (2001)
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Am sa vad filmul asta. Dar probabil la cateva luni dupa ce termin eu un proiect pe aceeasi tema care m-a facut sa nu mai suport fimele 🙁
Si la mine-i o perioada infertila in ceea ce priveste vazutul filmelor, insa, chiar si-asa, pe Elegy l-as revedea oricand. E una dintre putinele situatii in care ecranizarea parca-i chiar mai buna decat cartea (sa ma ierte Mr. Roth).
Proiect pe-aceeasi tema zici? Pe care? Sanul devorator intre estetica si psihanaliza? 🙂
Am vazut filmul, si sincer nu ma asteptam la un happy ending cam banal tipic hollywoodian, dar per ansamblu, filmul si-a lasat amprenta acolo unde trebuia si anume in constiinta faptului ca viata e cu mult mai vulnerabila decat o putem percepe noi, dar avand mecanismele psihice de aparare gata declansate, ajungem uneori sa uitam cu totul de noi, de aceea, ne rastalmacim si ultimele ganduri ruminate si personalizate de ceva vreme , ca sa ne reintoarcem taras, dar cert cu multa tandrete in dulcea necunoastere.
Consider ca mesajul filmului (sper:P ) a fost acela al recunoasterii faptului ca nevoie cu nevoie se stinge sau se reaprinde iubirea, sau complementaritatea vulnerabilitatilor, slabiciunilor sau al indeciziile alcatuiesc din noi niste rataciti temerari pe meleagurile vesnicei neodihne…