Libertatea sau ideologia lupilor singuratici şi în haită

Este în curs de desfăşurare ancheta despre atentatele din oraşele franceze Toulouse şi Montauban. Atentatorul, Mohamed Merah a murit, dar este pus în cauză şi fratele lui, Abdelkader; nu este exclus ca cercetarea să pună în cauză şi alte conexiuni. Speculaţii au început deja să apară; este interesantă afirmaţia unui specialist că terorismul viitorului imediat va aduce în scenă tot mai mulţi „lupi solitari” , „ostaşi ai Domnului” acţionând singuri, având iniţiativa atentatelor, fără să menţină legătura cu verigile superioare ale ierarhiei teroriste. Alţi specialişti pun în evidenţă o anumită clasificare, care implică date psihologice. Sunt de distins:

1. Solitarii (the Loners). Ei nu au făcut o instrucţie şi nu întreţin o relaţie reală cu un grup terorist. Acţionează doar în baza unor convingeri şi unor principii ideologic-religioase. Adevăraţii „Loners” sunt foarte apropae de ceeace DSM–IV numeşte „personalităţi evitante”, grup psihopatologic apropiat „schizoizilor” din alte clasificări (mai vechi). Un prieten profesor de istorie îmi atrage atenţia că cei mai mulţi anarhişti „clasici” (de pildă asasinul lui Sisi, împărătesa Austriei) erau astfel de Loners.
2. Lupii solitari (Lone wolves) se deosebesc de primul grup printr-aceea că au avut un contact cel puţin minimal cu cercurile teroriste. Dar trecerea la acţiune nu este decisă de veriga de comandă. Atentatorul este în măsură să decidă când, unde şi cum va acţiona. Dacă se confirmă că Merah a urmat un antrenament într-o tabară Al Qaida din Waziristan (Pakistan) atunci el ar putea fi un asemenea lup solitar.
3. Grupusculele teroriste (Wolves Packs). Atentatorul sau atentatorii nu mai sunt singuri, ci acţionează în grupuri restrânse numeric, tot fără relaţie cu eşalonul superior şi tot cu o maximă libertate de iniţiativă. Dacă se dovedeşte că M. Merah a avut cel puţin o complicitate cu fratele lui, atunci se merge către un asemenea „Pack”.

Atingem aici un adevărat paradox: acela că cel mai „liber„ este şi cel care a fost cel mai bine condiţionat de o ideologie. Cu cât a introiectat mai bine o idee, cu cât este mai dominat de ea (într-un cuvânt: mai fanatic), cu atât se va simţi mai liber să improvizeze în proiectele lui criminale. Numai că este o distorsiune completă a ideii de libertate! Mai degrabă este dovada cvasi-exactă că liberul arbitru şi iniţiativa sunt complet disociate. Cu cât eşti mai robit unei singure idei, cu atât te simţi mai liber să treci la fapte, victimă a iluziei liberului arbitru. Au existat totdeauna singuratici şi lupi solitari, dar se prea poate să fie adevărat că epoca actuală, post-postmodernă, să fie momentul ideal când acest tip de condiţionare, de la distanţă, cu un contact minim sau nul cu posesorii „legitimi” ai doctrinei, este menită unui viitor.