[Trăiesc niște zile de vis. Nu pentru vis, nici în loc de vis, ci, chiar în sensul dezvăluit de expresie, fără a cădea totuși pradă idealizărilor naive, zilele acestea sunt de vis.]
Există zile de coșmar, există zile de vis și există zile goale. După cum există visători experți în coșmaruri, visători experimentați în a visa vise paradisiace (aparent!), există și o categorie de indivizi care nu sunt capabili să viseze. Există vise a căror pojghiță mnezică se risipește odată cu trezirea din somn a individului, după cum există vise care se lipesc de creier asemenea unor ploșnițe înfometate; visătorul rămâne epuizat, bulversat, secătuit de aceste conținuturi onirice tentaculare care îi sufocă zilele. Există persoane care trăiesc pentru a visa, după cum există persoane care visează pentru a putea trăi. Pe primii i-aș numi artiști (ai ființării și visării deopotrivă), pe ceilalți supraviețuitori (nu în sens winnicottian). Mai sunt și cei care visează ca să poată dormi; ei sunt niște nefericiți.
Una dintre dorințele mele, pe care tot visul mi-a dezvăluit-o, este dorința de a deveni o visătoare experimentată. Pentru o astfel de „profesie”, exercițiul și intuiția sunt uneltele cele mai importante. Un visător experimentat trebuie să trăiască pentru a visa și să viseze pentru a trăi în același timp. Un visător experimentat își va modela realitatea externă în așa fel încât ea să ofere materialul dorit pentru vis și va lucra minuțios asupra descifrării visului până ce acesta își va fi dezvăluit cele mai multe dintre fațetele-i kaleidoscopice. Visătorul experimentat va fi capabil să viseze nu doar pentru sine însuși, ci și pentru cel care are vise de nevisat.
Zilele astea am fost urmărită de un vis. Zilele astea am urmărit un vis. Inițial, părea a fi un vis de angoasă și m-am simțit hăituită de el. Maniera în care cenzura lucrase asupra lui îi dăduse o formă absurdă, grotească, angoasantă. Apoi, prin elaborare, am descoperit că ceea ce în conținutul manifest mă făcea să-mi reprezint ca fiind coșmar, în spatele faldurilor conținutului latent, ascundea porțiuni luminoase. Un coșmar îmblânzit, domesticit, devenit la fel de liniștitor ca Rapsodia lui Rachmaninoff.
Vis, delir și imaginație
Zilele astea am avut ocazia să ascult o pacientă diagnosticată cu schizofrenie paranoidă. Discursul ei centrat în jurul unor teme delirante (de persecuție, mistice, erotice și de grandoare – toate prezente) îmi părea asemănător cu ceva din travaliul visului. M-a făcut să mă gândesc la remarca lui Freud privind caracterul absurd al visului, pe care îl asocia cu un delir nesistematizat. Apoi mi-a venit în minte teoria lui Bion despre incapacitatea de a visa a psihoticilor, dată de eșecul funcției-alfa. De vreme ce funcția-alfa permite impresiilor simțurilor experiențelor emoționale să pătrundă în gândirea conștientă și în gândirea visului, individul care nu poate visa nu poate nici dormi și nici trezi, constată Bion. Merg în continuare cu firul asociațiilor și îmi amintesc de visul meu care mi se părea înspăimântător. Găsesc că partea lui misterioasă ce ține de găsirea semnificațiilor este foarte seductivă și deloc înspăimântătoare în comparație cu delirul a cărui semnificație e manifestă și, deci, intruzivă, și, deci, înfricoșătoare. După ce pacienta părăsește sala în care împreună cu colegii mei o ascultasem vreme de o oră, mulți dintre ei se simt obosiți, extenuați. Eu nu mă simt deloc obosită, ci, dimpotrivă, rămân fascinată în fața acestui caz. Mi-aș dori să aflu mai multe despre mecanismele ce stau la baza ideilor delirante ale acestei femei. Îmi imaginez că aș putea să-mi schimb chiar și tema dizertației dintr-un subiect de psihosomatică (la care nu am început totuși să lucrez) într-unul ce ar gravita în jurul filiației tematicii delirante. Pentru a gândi, cineva trebuie să fie capabil să-și imagineze și, deci, să viseze. Imaginația naște și hrănește gândurile. Ea nu trebuie să se stingă niciodată dacă vrem ca viața psihică să rămână un spațiu viu, deschis în fața viitorului. În timp ce aleile spitalului de psihiatrie rămân în spatele meu, continui să-mi imaginez…
A visa pentru a povesti
Visul este un spațiu de întâlnire între două persoane. Așa cum Lacan spunea, visul înseamnă împlinirea unei dorințe,se referă la dorința de sens. Sensul e dezvăluit atunci când pe scena descifrării visului apare un Celălalt. Acest Celălalt însă, care poate lua forma analistului în relația terapeutică, nu trebuie să livreze interpretări, chiar dacă ele sunt cerute de către analizandul visător. Sarcina analistului nu este aceea de a oferi interpretări raționalizate ale viselor, ci de a ajunge, împreună cu analizandul, la o nouă cunoaștere despre Sine. Această cunoaștere implică, de multe ori, non-intervenția verbală a analistului în „interpretare”. Calea regală către Inconștient se deschide înaintea celui care, alături de (și pentru) un Celălalt, își povestește visul.
Vis de vis
Uneori, există conținuturi (literare, artistice) menite să viseze în locul nostru, să viseze ele pentru noi. Este una dintre caracteristicile pe care aș atribui-o definiției geniului. Dacă ar fi să aleg acum ceva care să-mi țină loc de vis, dacă ar fi să aleg acum ceva care să viseze în locul meu, aș alege asta:
As you set out for Ithaca
hope that your journey is a long one,
full of adventure, full of discovery.
Laistrygonians and Cyclops,
angry Poseidon-don’t be afraid of them:
you’ll never find things like that on your way
as long as you keep your thoughts raised high,
as long as a rare sensasion
touches your spirit and your body.
Laistrygonians and Cyclops,
wild Poseidon-you won’t encounter them
unless you bring them along inside your soul,
unless your soul sets them up in front of you.
Hope that your journey is a long one.
May there be many summer mornings when,
with what pleasure, what joy,
you come into harbors you’re seeing for the first time;
may you stop at Phoenician trading stations
to buy fine things,
mother of pearl and coral, amber and ebony,
sensual perfume of every kind-
as many sensual perfumes as you can;
and may you visit many Egyptian cities
to learn and learn again from those who know.
Keep Ithaka always in your mind.
Arriving there is what you’re destined for.
But don’t hurry the journey at all.
Better if it lasts for years,
so that you’re old by the time you reach the island,
wealthy with all you’ve gained on the way,
not expecting Ithaca to make you rich.
Ithaca gave you the marvelous journey.
Without her you would have not set out.
She has nothing left to give you now.
And if you find her poor, Ithaca won’t have fooled you.
Wise as you will have become, so full of experience,
you’ll have understood by then what these Ithacas mean.
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
@ Anca: De ce ne-am speria/revolta de un text creativ? Pe mine ma inspira ce scrie Alexa, si-i admir curajul de a fi atat de directa. In mod special acest articol mi se pare chiar mai adunat si rationalizat ca altele aparute sub aceesi semnatura.
@Anca: V-am sters "comentariile", care nu trebuiau de la bun inceput validate. Am mai spus si altadata ca revista nu e un teren pentru calomnii si atacuri joase la persoana. Inutil sa va mai precizez ca sunteti exclusa de la Cafe Gradiva – oricum, n-am impresia ca va intereseaza prea mult ce discutam noi aici, ci pare ca aveti cu totul alte probleme, care va privesc strict pe dv.
Ii cer scuze autoarei articolului pentru a o fi expus unor atari mizerii.
Alexa, articolele scrise de tine (mi-am permis sa iti spun "tu", sper sa nu fie cu suparare) sunt chiar o calatorie pe taramul creativitatii autentice.Chiar esti talentata si mereu ma surprinzi in mod placut. Nu lua in seama rautatile unei persoane care nici macar nu poate respecta ideea ca altcinva ar putea avea alta viziune asupra lucrurilor. Asta-i doar rautate infantila. Keep up the good work!
Din pacate (sau fericire, din ce reactii vad aici, hihi) n-am intrat weekendul asta pe Gradiva, prin urmare nu am vazut ce s-a comentat aici. Inteleg ca au fost niste comentarii in care s-a folosit atacul la persoana. Odata ce alegi sa te expui intr-un mediu virtual in maniera in care o fac eu – de fictionalizare, in mare majoritate a unor continuturi nedorite/negandite/nevisate/expulzate/neacceptate de catre Constient -, ma gandesc ca reactiile mai regresive sunt destul de firesti. Apoi mai exista tendinta de a atribui faptele narate realitatii obiective a autorului (confundarea autorului cu naratorul/personajul). In orice caz, astia sunt indicatori ai faptului ca rubrica asta provoaca reactii… kaleidoscopice 🙂
Jo, nici o suparare cu folosirea lui ”tu”. Multumesc pentru aprecieri, sper ca tolba cu surprinderi (surprize) creative sa nu se epuizeze prea curand.
Alexa, pana la urma si faptul ca sunt persoane care sunt intrigate cumva negativ de povestirile tale, poate insemna un lucru bun. Adica, in fond, fiecare e diferit si intelege asa cum vrea/poate. Si nu-i poti "multumi" pe toti, caci daca ar fi asa, atunci n-ar mai exista omogenitatea creativitatii tale. Important e sa existe respectul si limita, atunci cand parerile sunt impartite. Vorba ta, de-aia rubrica aceasta provoaca reactii kaleidoscopice. Te citesc cu drag.
Inspirat text, inspirate selectii. Am visat cu ochii deschisi, o calatorie spre Itaca, viata ca un vis.
@ Alexa: Frumos Rachmaninov cu Pletnev.
@ Anca: De ce ne-am speria/revolta de un text creativ? Pe mine ma inspira ce scrie Alexa, si-i admir curajul de a fi atat de directa. In mod special acest articol mi se pare chiar mai adunat si rationalizat ca altele aparute sub aceesi semnatura.
@Anca: V-am sters "comentariile", care nu trebuiau de la bun inceput validate. Am mai spus si altadata ca revista nu e un teren pentru calomnii si atacuri joase la persoana. Inutil sa va mai precizez ca sunteti exclusa de la Cafe Gradiva – oricum, n-am impresia ca va intereseaza prea mult ce discutam noi aici, ci pare ca aveti cu totul alte probleme, care va privesc strict pe dv.
Ii cer scuze autoarei articolului pentru a o fi expus unor atari mizerii.
Alexa, articolele scrise de tine (mi-am permis sa iti spun "tu", sper sa nu fie cu suparare) sunt chiar o calatorie pe taramul creativitatii autentice.Chiar esti talentata si mereu ma surprinzi in mod placut. Nu lua in seama rautatile unei persoane care nici macar nu poate respecta ideea ca altcinva ar putea avea alta viziune asupra lucrurilor. Asta-i doar rautate infantila. Keep up the good work!
Din pacate (sau fericire, din ce reactii vad aici, hihi) n-am intrat weekendul asta pe Gradiva, prin urmare nu am vazut ce s-a comentat aici. Inteleg ca au fost niste comentarii in care s-a folosit atacul la persoana. Odata ce alegi sa te expui intr-un mediu virtual in maniera in care o fac eu – de fictionalizare, in mare majoritate a unor continuturi nedorite/negandite/nevisate/expulzate/neacceptate de catre Constient -, ma gandesc ca reactiile mai regresive sunt destul de firesti. Apoi mai exista tendinta de a atribui faptele narate realitatii obiective a autorului (confundarea autorului cu naratorul/personajul). In orice caz, astia sunt indicatori ai faptului ca rubrica asta provoaca reactii… kaleidoscopice 🙂
Jo, nici o suparare cu folosirea lui ”tu”. Multumesc pentru aprecieri, sper ca tolba cu surprinderi (surprize) creative sa nu se epuizeze prea curand.
mirela, viata ca ÎN vis 🙂
Alexa, pana la urma si faptul ca sunt persoane care sunt intrigate cumva negativ de povestirile tale, poate insemna un lucru bun. Adica, in fond, fiecare e diferit si intelege asa cum vrea/poate. Si nu-i poti "multumi" pe toti, caci daca ar fi asa, atunci n-ar mai exista omogenitatea creativitatii tale. Important e sa existe respectul si limita, atunci cand parerile sunt impartite. Vorba ta, de-aia rubrica aceasta provoaca reactii kaleidoscopice. Te citesc cu drag.