O sa ma fac motociclist si o sa am o motociclista

Invit cititorul sa lectureze un articol despre narcisism si despre alegerea de obiect, despre modul in care se construieste aceasta alegere in dezvoltarea sexualitatii infantile si despre obstacolele care pot pune in dificultate sau chiar impiedica o derulare normala a acestui proces.

Copilul: cand o sa fiu mare o sa ma fac motociclist si o sa am o motociclista
Terapeutul: imi spui ca atunci cand o sa cresti mare si o sa devii barbat o sa iti cauti o fata care sa iti placa la fel de mult ca mami
Copilul: de fapt as vrea sa ma fac bucatar. Sa pregatesc de mancare si sa le dau sa manance oamenilor
Terapeutul: ca si cum ai fi mamica lor. Cum face si mami cu tine.

Dialogul se deschide printr-un act ratat al copilului, care permite insa introducerea fantasmatica a sexualitatii si a ideii de cuplu. Motocicleta-motociclista este un obiect in relatie cu copilul, dar in acelasi timp pare a fi o posesie a sa, o prelungire narcisica feminina ce il oglindeste. Vom apela in continuare la cateva repere orientative din opera lui Freud in ceea ce priveste alegerea de obiect pentru a intelege fundamentul psihanalitic al acestui proces.

In articolul „Pulsiuni şi destine ale pulsiunilor” (1912), Freud afirma ca eul se gaseste in mod originar chiar de la inceputul vietii psihice investit pulsional si capabil in parte sa isi satisfaca prin sine insusi pulsiunile. Aceasta stare se numeste narcisism, iar satisfacerea este autoerotică. Eul subiect corespunde cu placerea, iar lumea exterioara este indiferenta sau neplacuta. Obiectul este adus eului din lumea exterioara de catre pulsiunile de auto-conservare si sensul originar al urii semnifica relatia de impotrivire la lumea exterioara, pentru ca la inceput exteriorul si obiectul sunt identic respinse si urate. Daca obiectul devine sursa a senzatiei de placere, tendinta este de a apropia obiectul de eu, de a iubi obiectul si de a-l incorpora in eu. Daca obiectul devine sursa a senzatiei de neplacere, tendinta este de a respinge obiectul, de a-l indeparta, de a-l uri, chiar cu intentia de a-l distruge. A iubi se afla in relaţie de placere pura a eului cu obiectul si se fixeaza asupra obiectelor sexuale si asupra acelor obiecte care satisfac trebuintele pulsiunilor sexuale sublimate.

„Pentru a introduce narcisismul” (1914) distinge doua modalitati de alegere a obiectului: o alegere prin anaclisis – primele satisfactii sexuale autoerotice sunt traite in legatura cu functiile vitale, cu cele care servesc la autoconservare. Pulsiunile sexuale se sprijină in prima instanta pe satisfacerea pulsiunilor eului, devenind mai tarziu autonome. Aceasta sprijinire este legata de hranire, de ingrijire si protectie si face ca primele persoane care au grija de copil sa devina primele obiecte sexuale si o alegere narcisica – dupa modelul propriei persoane, cautand sa se ia pe sine insusi ca obiect al iubirii.

Omul are doua obiecte sexuale originare: persoana insasi si femeia care il ingrijeste. Alegerea de obiect narcisică se opune alegerii de obiect prin anaclisis prin faptul ca nu exista reproducerea unei relatii de obiect preexistente, ci formarea unei relatii de obiect dupa modelul subiectului cu sine insuşi.

Am nevoie de cineva ca mine, pare a spune copilul, cineva care sa imi semene si care sa fie perechea mea in oglinda. O fuziune inlauntrul unui singur corp si fantasma unei pieli comune si a unui singur intreg. Terapeutul propune insa o imagine oedipiana, care sa deschida copilului perspectiva unei alegeri de sex opus, din afara sa, plecand de la dorinta sa fata de mama. Copilul se poate identifica cu cea care il iubeste, il ingrijeste, il hraneste si o poate lua drept model sau poate alege sa ii ia locul.

In articolul „Despre cateva mecanisme nevrotice in gelozie, paranoia si homosexualitate” (1922), Freud afirma ca fixatia materna ingreuneaza trecerea la un alt obiect feminin. Identificarea cu mama este un rezultat al acestei relatii obiectale si face posibila in acelasi timp pastrarea fidelitatii intr-un anumit sens, fata de acest prim obiect. De aici tendinta catre alegerea de obiect narcisica, care este de obicei la indemana si este mai usor de facut decat intoarcerea catre celalalt sex.

Dar hrana si ingrijirea joaca un rol foarte important si in absenta unei investiri sexuale a cuplului parental, modelul simbiotic al ingrijirii poate deveni o modalitate de relatie de obiect.

Melanie Klein afirma ca nu exista un narcisism primar si ca autoerotismul si narcisismul sunt la copil contemporane cu primele relatii de obiect. Relatia bebelusului cu mama este mai intai o relatie cu un obiect partial, deoarece pulsiunile orale-libidinale si orale-distructive sunt dirijate, de la inceputul vieţii, spre sanul mamei.

Relatiile bebelusului cu primul sau obiect, mama, sunt legate de la inceput de relatiile sale cu hrana. Iata de ce studiul modelelor de atitudini fundamentale fata de hrana pare sa fie cea mai bună metoda de a inţelege sugarii. […] La bebelusi, chiar din primele zile de viata, putem observa diferente considerabile in atitudinea lor cu privire la supt, [iar unii] prezinta semne indubitabile de iubire si interes fata de mama lor, intr-o faza extrem de precoce – atitudine ce contine elemente esentiale ale unei relatii de obiect.

Oralitatea pare a pune in evidenta o legatura ciclica ombilicala care nu permite nici separarea, nici cautarea unei modalitati de relatie mai autonome, ci doar fantasma unei simbioze in care subiectul traieste si produce placere hranind si lasandu-se hranit.