I had a mad impulse to throw you down on the lunar surface and commit interstellar perversion with you. (W. A.)
Odată am citit o aserțiune care, la prima vedere, m-a făcut să zâmbesc. Ea suna cam așa:
Fii creativ, inventează o perversiune!
Gândindu-mă mai bine la aceste cuvinte, consider că ceea ce face din perversiune să fie atât de… perversă nu ține doar de raportul său cu norma încălcată. Perversiunea este, în fond, lipsită de creativitate prin aceea că se definește printr-o regresie la un stadiu anterior de dezvoltare în raport cu care a avut loc o fixație libidinală. Dacă ținem cont de faptul că predispoziție către perversiune se găsește și în sexualitatea normală (discuția despre normalitate o lăsăm totuși pentru altă dată), putem afirma, în continuare, că o dispoziție către perversiune asociată cu o anume doză de creativitate duce la nevroză. Sau, și mai bine, după cum Freud spunea, nevroza este o perversiune negativă.
Cu toată contradicția dintre termeni, personal însă, am avut ocazia să „văd” cea mai creativă dintre perversiuni. Acum, spectatorul singur să decidă cât e nevroză, cât perversitate, cât creativitate. Iată povestea… Ăăă, pardon, perversiunea:
Foto: Francis Bacon, Two Figures (1953)
 Alexa Pleşcaneste psiholog. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
*
Mi-ai adus aminte de un prof, ceea ce a dat curs creativitatii mele noctrune: Despre cum sa seduci chiar si cu acte-n regula, dar pervetite sau let me make sex with your naked minds :))
Bucata asta de film din Woody Allen –care e foarte faina– ne zice ca perversiunea e contrariul unei norme. Un rabin care iubeste S&M-ul, o nevasta de rabin careia ii place carnea de porc, cat de pervers, scandalos, si cat de eliberator!
Dar nu mi se pare ca ei isi inventeaza neaparat perversiunea, desi, evident, nu stiu ce se intampla in mintea unor personaje fictionale:) pare mai degraba ca rolurile lor sociale- sunt rabin, sunt evreu- le inventeaza perversiunea. Adica, perversiunea lor e doar un raspuns, o rezistenta, la un rol social/identitar pe care ei il asuma.
Mi se pare ca esti intr-adevar creativ cand inventezi ceva care nu e neaparat fata cealalta a interdictiei. Cand reusesti sa transformi perversiunea in altceva decat o replica a unei interdictii. Cand perversiunea nu mai e doar normal, sau doar perversiune. Cum ajungi acolo, e altceva. Asta imi aduce aminte de ce zicea Foucault ca singura practica sexuala noua inventata in secolul XX e fistfucking-ul. Ma rog, el era istoric, a facut cercetare in arhive…
Multumesc de invitatia la asocieri libere. Apropo, mi se pare ca nu te-am recunoscut in formalul "putem afirma" care nu se lipeste de textul tau, asa cum l-am vazut eu.
@sallzestra
in-very-deed, making love with naked minds is the most beutiful inocent perversion on earth. and heaven.
@Bogdan
Bucata asta de film – care e foarte faina – e despre dialectica negativa de care-ncep io sa fiu tot mai fascinata, asta cand mai am timp sa si gandesc creativ :). Ceea ce-i foarte misto e ca tu ai dezvoltat aici ideea creativitatii (sau a non-creativitatii) cuplului fictional filmic, pe cand io, atunci cand am facut afirmatia c-am vazut cea mai creativa dintre perversiuni, ma refeream la creativitatea regizorala a lui Woody. Fantastice si mecanismele astea ale proiectiei si, chiar mai mult, ale asociatiei libere. Eu cred ca poti fi foarte creativ si atunci cand te afli de partea cealalta a interdictiei, ceea ce da creativitate (sau nu) acestui fapt, tinand mai mult de maniera-n care-arati ca esti de cealalta parte..
Nu m-ai recunoscut in formalul (…)? Uite, la asta chiar merita sa ma gandesc… creativ! 🙂
*** bonus track: http://youtu.be/MDY42pFwq7c
Perversiunile sexuale sunt total lipsite de creativitate, deoarece inglobeaza modo grosso artificiile preexistente deja psihismului preanimalic, iar nu animalic, caci acolo am asista doar la satisfacerea bruta si deci scaderea tensiunii dorintelor sexuale, dar aici obiectul dorintei poate fi interiorizat, desi comporta o maniera distructiva totodata dorintei, prin implinirea ei sistematizata in mod ritualic, de aceea vulgaritatea actului sexual in acets caz se gaseste doar la baza reproducerii incursiunii in propriile temeri de a experimenta ceva realment total iesit din zona de comfort. Totusi perversiunile intelectuale intotdeauna se dezmint, pentru ca alcatuiesc un pseudonim interesant al creativitatii insasi si doar atunci cand sunt traduse prin cai pur senzoriale la momentul optim, asistam la orgia mintii dezlantuite si la perversiuni colosale, naucitoare si inspaimantatoare, probabil fascinante sau incantatoare pe alocuri, dar mereu intrigante.
Voi, psihologii, sînteţi – după opinia mea – inevitabil legaţi de lucrările multe aride care v-au format, apoi de necesitatea de a le expune într-un limbaj convenabil clientului.
Altminteri subiectul e interesant.
Şi util, căci mă jenez să scriu aici vreuna personală… Deşi nu am vădit multă jenă în a mă sonda, ba chiar pune în practică…
O idee bună.
Mircea
E bine aşa, doamna (ca in clasele I-IV)…?
Vezi punctul III, la
http://mirceaordean.blogspot.com/2012/04/lume-ca-in-chilian.html
Apropo de vorba perversiune…
Cred că sănătos este ca, în curtea noastră barim (sufletul, conştientul nostru) să vorbim de părţi din mine. Ori de părţi de realitate – X a regulat o capră ori o fisură în stîncă, la jumătatea traseului alpin pe care îl escalada – sa zicem…
Sănătos este să dăm Cezarului, cît şi lui Dumnezeu. Mai exact moralei Societăţii, dar şi nouă.
@ sallzestra
Dimpotriva. Perversiunile sunt exact preacreativitatea insasi. Banalitatea este tot ceea ce presupune regula moarta iar sexualitatea banala este cea lipsita de oarecare deviatie dr care tine si instinvctul si spiritul viu. De fapt tocmai aceasta permanenta "creativitate" a instinctului este normalitatea sanatoasa.