[Rezumat (partea a I-a) al articolului lui Daniel N. Stern „The Process of Therapeutic Change Involving Implicit Knowledge: Some Implications of Developmental Observations for Adult Psychotherapy”, accesibil in original pe site-ul www.changeprocess.org]

Mecanismele care duc la schimbare in psihoterapie sunt insuficient intelese. Dezvoltarea copilului este probabil cea mai rapida schimbare la toate fiintele umane. Cu toate ca disponibilitatea de a efectua schimbari este cumva determinata genetic, totusi, fara un mediu potrivit care sa dea forma, sa faciliteze si sa incurajeze aceste schimbari, ele nu se vor produce sau vor evolua patologic. Schimbarea psihica produsa in cura psihanalitica se aseamana cu schimbarile developmentale din perioada copilariei. Iata patru concluzii desprinse din clinica:

Exemplu: un cuplu terapeutic aflat intr-o stare intersubiectiva specifica.

Prin stare intersubiectiva noi intelegem cunoasterea relationala implicita impartasita, de care fiecare dintre parteneri e preocupat, dar si felul cum lucreaza de obicei si cum sunt impreuna. E in mare masura o reprezentare nonverbala a unui aspect al relatiei lor.

1. Miscare impreuna

In aceasta stare initiala, ei incep sa lucreze impreuna. Foarte adesea au in vedere un scop care se poate prelungi pe perioade de timp variabile. De exemplu, o pacienta si terapeutul ei lucreaza pentru scopul de a intelege cum starile ei actuale de anxietate au legatura cu relatia timpurie cu mama ei. Ei incep sa se miste de-a lungul acestui scop intr-o evolutie pe care o numim moving along. Aceasta miscare orientata de scop e in mare parte liniara. In timp ce cam vad sau stiu unde se deplaseaza, nu stiu exact cum vor ajunge acolo, asadar care va fi pasul urmator si nici cand anume vor atinge scopul. Ei improvizeaza. Fiecare pas in aceasta miscare de-a lungul procesului este numita moment prezent.

De exemplu, daca terapeutul spune  

Ati observat ca ati intarziat la ultimele trei sedinte ceea ce este neobisnuit pentru dvs.?  

Iar pacientul raspunde  

Da, am observat

si urmeaza tacere, acest schimb constituie un moment prezent. El redefineste pozitia celor doi si o redirectioneaza.

Pacientul spune apoi:  

Saptamana trecuta ati spus ceva care chiar m-a facut sa ma simt etichetat.  

Este lansat al treilea moment prezent. Si asa mai departe.

Aceste momente prezente sunt pasii de-a lungul procesului. Intre ei, exista o discontinuitate minora de un anumit fel, dar insirati impreuna, ei progreseaza coerent, desi nu in mod egal. E un moment in care e pus in act un motiv cu scopul de a regla contextul, a ajusta spatiul intersubiectiv. Durata unui moment prezent este de obicei scurta, deoarece ca unitate subiectiva este durata de timp necesara pentru a prinde sensul a ceea ce se intampla acum, aici, intre noi. De asemenea, poate dura de la microsecunde la mai multe secunde. E construit in jurul intentiilor sau dorintelor si a punerii lor in act.

Acest fel de improvizare, de autodescoperire, de autocorectare a procesului din terapie este asemanator procesului interactiv parinte-copil care consta in potriviri-nepotriviri, rupturi si reparari. E vizibil mai ales in jocul liber in care nu exista un scop specific in afara de amuzamentul reciproc. Interactiunea aduce o tema in care se succed variatiuni improvizate pana ce tema este dezvoltata si apoi este gasita o noua tema (de obicei in legatura) ce isi desfasoara variatiunile din nou cu multi pasi gresiti inevitabili. Acest proces este pura improvizatie.

Daca constientizam ca atat de mult se intampla sub forma de improvizatie intre parinte si copil, ne dam seama de importanta repararii rupturilor si corecturilor necesare procesului. De fapt, cunoasterea implicita a cum sa repari si sa redirectionezi procesul de improvizatie e unul din principalele scopuri implicite ale interactiunii parinte-copil. Mai departe, in interactiunea parinte-copil, repetarea multor activitati de-a lungul procesului creeaza un repertoriu de momente prezente. Aceste repetitii devin modalitati obisnuite de a fi cu celalalt. Momentele prezente devin reprezentate ca fiind scheme ale modului de a fi cu celalalt. Schemele sunt in domeniul cunoasterii relationale implicite. Cunoasterea relationala implicita a copilului exista inaintea verbalizarii explicite.

Procesul de moving along este asemanator in terapie. Daca participam la secvente interactive recurente ce sunt asemanatoare cu acelea ce ne-au preocupat in copilarie, acestea vor da seama de cunoasterea relationala implicita a pacientului privitor la relatia cu terapeutul si invers. Este important ce intelegem prin cunoastere negandita (Cristopher Bollas, The Shadow of the Object: Psychoanalysis of the Unthought Known, London: Free Association Books, 1987) sau prin inconstientul nereflectat (Robert Stolorow, George Atwood si B. Brandchaft, The Intersubjective Perspective, Northvale NJ: Jason Aronson Inc., 1984) sau prin inconstientul trecut (J. Sandler si Peter Fonagy, Recovered Memories of Abuse: True or False, London: Karnac Books si International Universities Press, 1997). Aceste reprezentari implicite sunt inconstiente, dar nu neaparat refulate. In termeni psihodinamici, ele sunt inconstiente din punct de vedere descriptiv, dar nu si dinamic. Atat momentele prezente, cat si stilul miscarii de-a lungul procesului sunt caracteristice fiecarei diade in parte.

2. Momente de acum

In timpul miscarii de-a lungul procesului, apar moment diferite si imprevizibile. Un moment prezent „fierbinte” este un fel de „moment al adevarului”, incarcat afectiv. Este momentul numit „kairos” in Grecia antica – un moment care, daca e sesizat, e sesizat momentul de schimbare a destinului, iar daca nu e sesizat, destinul se schimba oricum, dar fara sa stim. E un moment care ii trage pe ambii participanti complet in prezent. Noi, mai cu seama ca terapeuti, petrecem cea mai mare parte din timp numai cu un picior in prezent.

„Momentele de acum” sunt observabile daca se investigheaza cadrul obisnuit al terapiei. Presupunem ca un pacient intr-o terapie psihanalitica, intins pe canapea, deodata spune:

Vreau sa stiu ce se vede pe fata dvs. Ma voi ridica chiar acum ca sa vad! 

Sau, ne imaginam ca un pacient aflat intr-o terapie fata in fata, deodata spune  

Sunt satul sa va privesc fata. Imi distrage atentia. Imi voi intoarce scaunul departe de dvs., inspre perete, chiar acum!

Momentul de acum este vazut ca proprietate care decurge din sistemul dinamic complex construit de cei doi care se misca de-a lungul procesului terapeutic. Momentul care decurge schimba sau ameninta stabilitatea continuarii starii initiale. El anunta o perturbare a sistemului si constituie o potentiala tranzitie catre o stare noua de organizare.

Acest fel de proprietate emergenta poate sa apara doar daca miscarea de-a lungul procesului se intampla intr-un context (sistem) guvernat de o tehnica stabilita ce e (implicit) bine cunoscuta de participanti. Momentul de acum, ca proprietate emergenta, destabilizeaza modul obisnuit de a face lucrurile impreuna de pana atunci. El ofera un context intersubiectiv nou. Din acest motiv, este dificil si provocator in clinica. Necesita o deviere de la miscarea tehnica obisnuita utilizata de diada.

Cand apare un moment de acum, pacientul si terapeutul sunt surprinsi pentru ca forma de aparitie a momentului nu este predictibila, chiar daca a fost un moment in general asteptat a se intampla. El reprezinta un salt neliniar. Deoarece momentul sare in afara obisnuintei si este neprevazut, terapeutul si pacientul simt anxietate, deoarece ei nu pot sti exact ce fac, in afara de cazul cand isi reinstaleaza repede modalitatile obisnuite de relationare, operand astfel sub forma tehnicii stabilite. Ei sunt pe un teren nefamiliar cu toate posibilitatile de promisiune sau dezastru care ii fac sa nu stie ce au de facut. Daca terapeutul „stie” ce are de facut, el probabil a pierdut momentul de acum sau l-a ascuns repede in spatele tehnicii. In diada pacient adult – terapeut, proprietatile emergente apar din munca inerenta a acestui sistem dinamic complex. In schimbarile developmentale preprogramate din copilarie, munca de reglare reciproca intrinseca a sistemului la fel de bine creeaza proprietati emergente in interiorul sistemului diadic.