Procesul de schimbare psihica se refera la cunoasterea relationala implicita (II)

Continui rezumatul articolului „The Process of Therapeutic Change Involving Implicit Knowledge: Some Implications of Developmental Observations for Adult Psychotherapy” al lui Daniel Stern, articol pe care il puteti citi in original aici www.changeprocess.org.

Autorul prezinta pe scurt cativa termeni (dezvoltati in alte lucrari) care descriu procesul terapeutic in noua paradigma: (1) miscare de-a lungul procesului, (2) momente de acum (le gasiti in prima parte a rezumatului meu) si (3) moment de intalnire si (4) spatiu deschis.

(3) Moment de intalnire

Daca un moment de acum e recunoscut la nivel implicit de catre ambii parteneri, el poate deveni moment de intalnire. Aceasta necesita ca fiecare partener sa contribuie intr-un mod unic si autentic prin raspunsul sau individual in momentul de acum. Raspunsul psihanalistului nu poate fi o aplicare a tehnicii si nici o manevra terapeutica obisnuita. El trebuie creat la fata locului ca sa se potriveasca unicitatii situatiei neprevazute si trebuie sa detina originalitatea terapeutului provenita din propria sensibilitate si experienta dincolo de tehnica si teorie. Aceasta este necesar pentru ca momentul de acum a dezechilibrat contextul intersubiectiv de pana acum. Astfel, el trebuie reciproc pus in act. Numai cand acest enactment este reusit si reciproc recunoscut, o noua stare intersubiectiva ia fiinta.

O schimbare similara in comportamentul si starea intersubiectiva a fost observata in interactiunea parinte-copil. De exemplu, cand apare un zambet asociat cu privire si verbalizare reciproce, parintele si copilul se amuza reciproc prin schimburi faciale si vocale. Ei se misca de-a lungul procesului. Apoi, ceva neprevazut se intampla (ex.: o expresie amuzanta sau o sincronizare vocala si faciala neasteptata si deodata ei izbucnesc in ras). Interactiunea accede la un nou si superior nivel de activare si joc pe care copilul nu l-a mai obtinut pana atunci si care nici n-a mai fost impartasit intre ei pana atunci ca un context intersubiectiv.

Prin urmare, participantii se misca intr-o stare intersubiectiva initiala. Apoi apare un moment nou care impinge starea intersubiectiva intr-o zona de tranzitie care e instabila. Daca momentul de acum este acceptat ca pe o cerere de reevaluare a cunoasterii lor implicite privind relatia lor si un nou context intersubiectiv e pus in act intr-un moment de intalnire, contextul intersubiectiv implicit va fi impins intr-o noua stare, o stare diadica de constienta si restabilizare a sistemului. Pacientul si terapeutul pot apoi sa-si reia miscarea de-a lungul procesului, dar intr-o stare intersubiectiva diferita. Rezultatul final e o schimbare a cunoasterii relationale implicite la ambii parteneri.

Notiunea de moment de intalnire de asemenea vine din lucrul cu copiii. L. Sander (“The Event-Structure of Regulation in the Neonate – Caregiver System as a Biological Background for Early Organization of Psychic Structure” publicat in Frontiers in Self Psychology, 1988, si “Paradox and Resolution: From the Beginning” publicat in Handbook of Child and Adolescent Psychiatry, 1994) a introdus acest termen care descrie situatia cand parintele ofera un comportament care permite si catalizeaza o schimbare in starea copilului. De exemplu, cand mama canta o anumita melodie sau face ritualul atat de necesar de mangaiere, aceasta trimite copilul dintr-o stare de motaiala, intr-o stare de somn.

(4) Spatiu deschis

Imediat dupa momentul de intalnire, in procesul interactiv copil-parinte are loc un spatiu deschis in care partenerii se desprind fiecare de momentul intalnirii si fiecare poate fi singur in prezenta celuilalt. O pauza similara e observata in psihoterapia cu adulti. Se presupune ca pe parcursul acestui spatiu deschis fiecare partener poate asimila efectul momentului de intalnire in gasirea unui nou echilibru in starea intersubiectiva modificata in care se misca ei acum.

Dupa ce spatiul deschis s-a incheiat, cei doi parteneri isi reiau miscarea de-a lungul procesului, dar acum fac asta intr-un context intersubiectiv nou. Cunoasterea relationala implicita a lor s-a largit (their implicit relational knowing has been expanded): extindere diadica a constientei (dyadic expansion of consciousness).

Alte destine ale momentelor de acum: Daca momentul de acum nu este sesizat pentru a deveni moment de intalnire (varianta de dorit), el poate avea alte finalizari:

• Momentul de acum poate fi pur si simplu pierdut. Poate fi o oportunitate pierduta, dar care, de obicei reapare.
• Daca momentul de acum este esuat si nu exista posibilitati de reparatie astfel incat el sa reapara, terapia se poate chiar sfarsi. In relatia copil-parinte, sansele ca momentul de acum sa reapara sunt mult mai mari decat in terapie, unde avem de-a face cu suferinta.
• Cand momentele de acum reapar, inseamna ca ele pot fi reparate. Aceasta necesita un nou moment de intalnire care decurge din acordajul reciproc.
• Unele momente de acum se pot mentine mai multe sedinte – urgenta lor poate creste sau scadea. Altele pot fi marcate ca evenimente importante ce au nevoie sa revina, dar nu la acest moment motiv pentru care procesul terapeutic ia destul timp.
• Interpretarea, care actioneaza la nivelul cunoasterii explicite, trebuie sa fie insotita de momentul de intalnire de la nivelul cunoasterii relationale implicite pentru a avea efectul de moment mutativ care modifica relatia explicita si implicita.