Munca mea nu e deloc complicată: citesc şi scriu.
Diverse edituri îmi solicită o părere despre manuscrisele pe care mi le trimit: parcurg câteva pagini şi, ca un medic de la urgenţe, văd imediat de ce boală e atins pacientul. În nouă cazuri din zece terapia pe care o propun este coşul de gunoi. Dacă nu suntem geniali, atunci mai bine să ne abţinem de la scris.
În absenţa geniului, putem întotdeauna să pretindem că suntem originali: e nevoie de şiretenie şi de un pic de candoare, fără să neglijăm esenţialul, ceva ce pare a avea stil, pentru trece proba. Şi apoi, e necesar să fie reînnoit şeptelul. La fiecare rentrée littéraire*, publicul aşteaptă noi capete. Eroii zilei sunt cei care ne vor plictisi mâine. Dacă ei rezistă mai mult timp, atunci se vor bucura de recompense: premii, burse, academii, sejururi în străinătate, croaziere de lux pe seama unor conferinţe sau lecturi de poeme. Simţim atunci un vag dezgust… dar şi satisfacţia de a fi mereu pe traiectorie, în timp ce atâţia alţii…
* Denumire în Franţa pentru valul de apariţii editoriale, în toate domeniile, dintre sfârşitul lunii august şi începutul lunii noiembrie.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
 Roland Jaccardeste scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
