Cand vorbim despre grup avem in minte o entitate existenta. Pentru a intelege acest concept de grup este necesara o delimitare pe care o face si Julia Kristeva – si anume intre real si realitate. Realul este ceea ce exista indiferent de om, de modificarile climaterice, de existenta vietii. Ceea ce este real poate sa fie vazut sau auzit. Realitatea in schimb este o constructie care e comuna omului – este ceea ce apartine tuturor si este considerat ca fiind un bun comun. Guvernul este un obiect al realitatii, dar nu exista nici un obiect al realului pe care sa il numim ca atare – „guvern”. Realul poate sa fie numit si este independent de numire. Este un dat asa cum este panza pentru pictor. Realitatea este pictura pe care artistul o pune pe panza. Putem sa vorbim despre o realitate sociala, dar nu prea putem sa vorbim despre un real social. Societatea este o constructie a realitatii si nu exista ca obiect al realului.

Realitatea este o constructie, realul un dat. Putem asadar sa vorbim din acest punct de vedere de obiecte ale realului aflate intr-o relatie si de obiecte ale realitatii. Daca este sa consideram din punct de vedere fizic, putem afirma ca realul este cel care respecta legea conform careia nimic nu se schimba, totul se transforma. Realitatea este in schimb in continua modificare si fiecare generatie umana isi propune sa o modifice prin progres. Putem sa convenim cu usurinta ca un corp uman este un obiect al realului.

Orice obiect real apartine si realitatii. Modul in care este receptat, prelucrat, gandit apartine in schimb realitatii. Exista o stiinta a realului si una a realitatii. Modul cel mai obisnuit in care percepem realitatea este dat de societate. Realul poate sa fie perceput indiferent de epoca sau de loc. Cu toate acestea spunem atat despre real, cat si despre realitate ca exista in mod obiectiv. Dar de aici obiectiv pare a se lega in doua sensuri – in sensul de obiectiv irefutabil si de obiectiv impartasit. Aceasta diferentiere a obiectivului face si una din problemele stiintei. Intr-o mica paranteza putem sa mentionam ca psihanaliza se ocupa de un obiectiv impartasit care nu este irefutabil. Putem sa aderam la o valoare obiectiva care nu este de necombatut.

Dar de ce este importanta aceasta separare intre real si realitate cand incercam sa gandim un grup? Motivul este foarte simplu – grupul, spre deosebire de individul uman, nu exista ca obiect al realului. Daca mergem pe strada si vedem un grup cand afirmam

acesta este un grup de adolescenti,

aceasta afirmatie este obiectiva, dar nu de necombatut. Totusi aceasta opinie este impartasita si comuna. Grupul nu exista ca obiect al realului, dar exista ca obiect al realitatii. Din perspectiva realului putem sa afirmam ca grupul este o iluzie. Aici cuvantul iluzie este utilizat in sens tehnic. Ceea ce exista in mod obiectiv real este un om, alt om, alt om, etc. Cand afirmam ca acesta este un grup presupunem ca in afara realului perceput exista si altceva.

Cand definim niste oameni ca fiind un grup noi facem o constructie mentala in care reprezentam relatiile lor. Exemplul mai simplu este cel de a vedea pe strada doi oameni – un barbat si o femeie. Cand afirmati despre ei ca sunt doi oameni si cand afirmati ca sunt un cuplu? Cand afirmati ca sunt un cuplu, concepeti in mod implicit existenta unei relatii care este continuta intr-o piele pe care o numiti cuplu. Simtiti nevoia sa dati un corp celui existent pentru a face sa existe in mod real.

Cand vorbim despre un grup vorbim despre un obiect care pe de o parte nu exista, iar pe de alta parte are o realitate. Problema real si realitate apare in psihanaliza individuala sub alta forma – a relatiei intre somatic (corp ca obiect al realului) si psihic (psihologic ca obiect al realitatii). De aici si paralelismul dintre pulsiune vazuta ca aflandu-se la intersectia psihicului si a corpului la Freud, dar si spontaneitatea ca energie aflata similar la intersectia corpului cu psihicul la Moreno. In ambele cazuri se simte necesitatea unei functii comune. Problema grupului eludeaza aceasta dificultate, deoarece el insusi se afla deja in aceasta separare intre real si realitate.