Sigur ca stim cu ce se ocupa Irena Talaban, ca de-aia ne intereseaza ce are de spus, de-aia am fost la dezbaterea cu tema Exista oare o stiinta umana universala? Eseu clinic asupra conceptului de maltratare ce a avut loc azi la Facultatea de Socio-Psihologie a Universitatii Spiru Haret. Stim ca profeseaza in Franta ca psiholog clinician, ca are o formare continua in psihanaliza si o formare de 20 de ani cu Tobie Nathan in etnopsihiatrie. Dar tocmai asta e problema, ca noi stim cu ce se ocupa Irena Talaban, pe cand pacientii ei vin constant cu o exigenta exprimata in intrebari ca:
In fond, tu ce stii sa faci? / Cu ce te ocupi tu, de fapt?
Explica asta unui om dintr-o etnie cu care nu ai nimic in comun si care nu poseda nicio reprezentare despre ce inseamna o consulatie la un psiholog, cu atat mai putin cu ce se mananca psihanaliza si etnopsihiatria. Te-ar rade si curcile daca ai incepe sa-i explici ca tu te pricepi sa descifrezi Complexul Oedip… Si totusi, pentru a stabili o relatie reala cu pacientul (sau ceea ce suntem obisnuiti sa numim alianta terapeutica), Irena nu ezita sa raspunda, de exemplu:
Eu amestec intr-un cazan cu smoala si merg cu el pe la profesori prin Paris sa-i intreb ce cred despre asta.
Desigur, Irena lucreaza cu imigranti de multa vreme si nu raspunde asa chiar la intamplare. Nu-i de mirare ca reactia pacientei care a primit raspunsul de mai sus a fost:
Tu, cel putin, stii sa vorbesti.
Ce este etnopsihiatria?
La intrebarea asta nici specialistii acestui domeniu nu pot da un raspuns final, motiv pentru care se intalnesc periodic sa isi redefineasca obiectul muncii in acord cu noile experiente clinice. Cert e ca etnopsihiatria nu e o stiinta despre aparatul psihic si nu are o metapsihologie, adica nu utilizeaza invarianti psihologici care se aplica tuturor grupurilor umane.
Clinica modeleaza tehnica
 |
| Irena Talaban (etnopsihanalist, visiting professor), dr. Florin Tudose (decanul Facultatii de Sociologie-Psihologie) si conf. univ. dr. Matei Georgescu |
Riscul de a gandi
Suntem, sau nu, obligati sa ne asumam riscul de a gandi? Daca un fir de fier care rezista pana la o sarcina de 5 kg se rupe la 4 kg inseamna, potrivit lui Karl Popper, ca a aparut ceva care a determinat aceasta schimbare si trebuie sa luam acest ceva in considerare. Nu putem lua teoriile si sa le folosim ca pe niste etichete pentru experienta clinica, pentru ca aceasta atitudine este nestiintifica. Ca sa-i spunem pe nume, aceasta etichetare este ideologia. In opozitie cu ea, atitudinea stiintifica va cauta mereu punctele slabe ale teoriei si va construi pornind de la ele. Concret: teoria despre maltratare, acceptata astazi cultural si aplicata de institutiile statului, spune ca un copil maltratat va deveni un viitor (parinte) maltratant. Ceea ce nu socoteste aceasta teorie este capacitatea constructiva a omului, faptul ca el nu ramane prins in aceasta schema, ci poate elabora abuzul, ii poate da sens. In fond, dupa Devereux, boala psihica e un proces de reintegrare, e reorganizatoare si nu destructuranta. In plus, chiar clinica arata ca abuzatorul utilizeaza teoria despre maltratare ca justificare pentru faptele lui: faptul ca a fost maltratat cand era mic ii justifica comportamentul de abuzator din prezent.
 |
| Irena Talaban, Florin Tudose |
Cand nu iti asumi riscul de a gandi se produc tragedii. Judecand dupa schema de computer: copil + arsura de tigara = abuz, specialistii intocmesc rapoarte pe baza carora justitia suspenda mama din drepturi, fara sa observe ca arsura nu a fost efectul maltratarii, ci pur si simplu copilul alerga prin casa si a daramat scrumiera din greseala, provocandu-si cicatricea care s-a inflamat datorita unui plasture.
 Ştefan Lungueste în formare în psihoterapia şi psihanaliza copilului şi a adolescentului. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
