Daca principala descoperire a psihanalizei o constituie inconstientul, atunci cum este el in grup? Daca plecam de la premisa existentei grupului ca unitate, ca entitate care e diferita de suma individualitatilor, atunci suntem in fata urmatoarei intrebari: Ce se intampla cu inconstientul?
- Tema teoretica a inconstientului in spatiul grupal intrapsihic si intersubiectiv
- Tema metodologica in care vorbim despre despre conditiile necesare pentru a se produce efectele cunoasterii inconstientului si a efectelor analizei – cu alte cuvinte, procesele asociative intr-un spatiu transfero-contratransferential
- Tema clinica privind intalnirea individualului in aspectele care incurajeaza situatia de grup
- Tema institutionala a transmiterii psihanalizei si a formarii psihanalistilor care are o componenta importanta grupala
- Tema epistemiologica – aceasta constituie un punct de vedere mai vast, intrucat ea este pusa si repusa in discutie mereu in ceea ce priveste psihanaliza in ansamblul sau. Tema aceasta provine din particularitatea metodelor psihanalitice in care obiectul se construieste impreuna cu metoda.
Constructia cunoasterii despre inconstient nu poate sa fie disociata de conditiile elaborarii sale, obiectul este infinit deschis si accesibil prin rigoare metodologica.
Adica putem cunoaste rolul inconstientului in grup odata cu formarea grupului, dar aceste doua laturi de cunoastere si formare sunt concomitente. Nu poti cunoaste psihanaliza grupului in absenta grupului, ceea ce este deja o problema, intrucat nu se mai poate distinge intre ceea ce este al grupului acesta si ceea ce este general valabil.
- Ce este un grup?
- Cand o situatie o putem denumi ca fiind psihanalitica?
- Care este modelul de functionare, similar topicii, pe care il putem utiliza in intelegerea grupului?
- Este benefic pentru o analiza a grupului sa faca apel la psihanaliza?
- Este util psihanalizei sa se aplece asupra grupului?
 Claudiu Ganciueste psihodramatist, psihoterapeut de orientare analitică şi psihoterapeut în psihanaliza legăturii. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Nu inteleg aici "Dar functionarea grupala are la randul ei un efect asupra filmului." Cum ar putea fi afectat un film, un obiect finit, de o functionare grupala dedicata interpretarii lui? In celalalt exemplu, scopul, un obiect modelabil, ar putea fi modificat sau schimbat conform functionarii grupale.
Probabil asertiunea se refera la un mesaj inconstient indus de grup in procesul de interpretare a filmului si care este inconstient acceptat de fiecare membru al grupului?
Foarte interesant. Putem gandi grupul si ca o minte care functioneaza cu partile ei componente. Cu cat mintea e mai putin conflictuala, cu atat grupul e mai cooperant. O ipoteza.
Mi se pare foarte interesanta tema. Cred ca dinamica se desfasoara intre iconstientul personal al fiecaruia care relationeaza cau "celalalt", in calitate de individ dar si in calitatea de grup. Adica o intersubiectivitate in cadrul grupului formata din aportul fiecaruia cu cate un individ dar si o intersubiectivitate a grupului si interactiunea fiecaruia cu aceasta intersubiectivitate. Daca e benefica analiza grupului de doi: analist-pacient, ma gandesc ca acest lucru e util si intr-un grup mai mare. Cred ca intr-adevar, cu cat mintile participantilor sun mai putin conflictuale, cu atat cooperarea e mai facila.Totusi am remarcat ca exista si o "cooperare" inconstienta si intre minti ceva mai "afectate". Uneori aceasta cooperare se poate impune in cadrul grupului, adica intr-un fel cand doi sau mai multi sunt manati de conflict, grupul pare sa ia o anumita directie, aceea a conflictului. De aceea, ma gandesc ca este importanta capacitatea autoreflexiva a fiecarui individ participant la grup, "pasul lateral" pt a vedea actiunea participativa ce devoaleaza de fapt inconstientul.
Cum are influenta functionarea grupala asupra filmului? Daca gandim ca filmul este succesiunea de imagini care se desfasoara intre un generic si casting-ul de final, atunci aceasta influenta nu exista. Intrebarea ramane cum gandim filmul.
Filmul insa, ca si literatura, teatrul, pictura, etc. face o selectie a operelor sale astfel incat anumite filme sunt vazute dupa 50 de ani iar altele numai la premiera. De ce asa? Pentru ca functionarea societatii, alegerile pe care aceasta le face va duce la selectia anumitor filme si la eliminarea altora. Evident nu e singura variabila dar aceasta prezinta importanta pentru tema.
Un exemplu manifest de utilizare a grupalitatii este vizionarea de catre un grup a unui film inaintea lansarii sale pe piata, fiind posibile anumite modificari.
Un experiment de televiziune, ne propunea prin anii 90 (cred) ca publicul sa aleaga finalul. Aici influenta devenea act.
Sunt cateva exemple care arata ca influenta este mereu reciproca. Acest lucru l-am descoperit impreuna cu colegii in cadrul proiectului ~Grupul si Filmul~, unde am vazut influente diferite ale fllmului asupra grupului (si reciproc) pentru ca scopul ramane analiza grupalitatii si a relatiei grup – film. Neintroducand un criteriu artistic sau psihanalitic (asa e conceptul acestui grup) am putut sa vedem si filme care nu sunt bine cotate precum si sa intelegem de ce nu au ramas. O anumita libertate a alegerii filmului, da o imagine mult mai buna despre ce inseamna ~film~ decat un criteriu psihanalitic sau estetic. Sunt multe de vorbit despre aceasta remarca dar o sa incerc sa revin in unul din articolele urmatoare.
Ioana imagineaza grupul ca o minte cu partile ei componente. Este un model realist. Dar in acest caz am vedea niste persoane care sunt impreuna, fiecare persoana este definita. O asemenea minte in care partile ei sunt separate ar fi, intr-o imagine individuala, o minte borderline in care conflictualitatea se manifesta concomitent, in care partile sunt clivate.
@ Claudiu: Intr-un grup persoanele nu sunt atat de separate ca niste obiecte fara viata. Ele se asociaza, se aliaza, intra in conflict, pe baza unor similaritati si conflictualitati mai mult sau mai putin vizibile. Un grup mai putin conflictual, in care toleranta si curiozitatea prevaleaza este si un grup "atasant", spre deosebire de grupurile in care competitia sau controlul ocupa mare parte a spatiului inter-psihic grupal.
De pilda, in interpretarea unui film, o ipoteza poate fi validata sau lasata in suspensie in functie de partile (persoanele-mintile) care alcatuiesc grupul, si noi ipoteze pot aparea, sau nu. Toleranta pe care un grup o arata in acceptarea ipotezei initiale si adaugarea de noi ipoteze nu poate fi decat creatoare. O minte borderline este orice, numai toleranta nu, putin deschisa (spre deloc) catre opinii diferite, vazute de cele mai multe ori ca fiind contrare.
Filmul, ca si opera de arta in general, raspunde unor necesitatii si de ordin psihologic ale societatii, la un anumit dat: cognitive, afective etc. Se muleaza ca sa spun asa unui spirit al vremii. Sunt unele filme (opere artistice) care depasesc acel spirit al vremii si sunt receptate mai tarziu in alte epoci de catre societate. Sau altele care nu corespund decat unui gust comercial si nu hranesc spiritul vremii. De aceea, acestea se pierd dupa prima vizionare fara ca nimeni sa mai planga dupa ele mai tarziu.
Societatea in ansamblu ei formeaza un grup care este mai mult decat suma indivizilor ei. Cred ca la nivel de societate conceputa ca minte sau suflet colectiv se ajusteaza asperitatile (conflictele) mintilor individuale, chiar si cu riscul indepartarii (v. innebunirea, sinuciderea) mintilor (indivizilor) care nu-si pot depasi intr-un anume mod conflictele intrapsihice. Depinde de modul cum sunt rezolvate aceste conflicte, fiindca nu spun ca modelul de societate rezultat este mai sanatos decat fiecare dintre membrii sai luati in parte. E posibil sa primeze o amenajare bolnavicioasa la nivel de societate a conflictelor personale. Si cred ca majoritatea societatilor functioneaza intr-un mod nevrotic, daca nu chiar psihotic in unele cazuri.
Codruta: "Totusi am remarcat ca exista si o "cooperare" inconstienta si intre minti ceva mai "afectate"." Ai fi de acord cu urmatoarea imagine: cooperarea inconstienta sa o numim rezonanta fantasmatica. Conceptul este al lui Ezriel si Foulkes. Daca acceptam ca exista fantasme, ca ele sunt inconstiente si sunt intr-un numar limitat, atunci rezonanta fantasmatica este posibil sa explice cooperarea indiferent de gradul de afectare al mintilor celor implicati.
Foarte important mi se pare accentul pe care il pui pe aspectul inconstient. Conflictul este inconstient, el este jucat in grup atunci cand nu este pus in cuvinte. Paradoxul face ca in grup, tendinta de a juca (pune in act) este mult mai mare decat cea de a pune in cuvinte.
@ Mirela Adriana: Interesanta paralela societate-grup, dar oricat de seducatoare ar fi ipoteza, mi se pare ca ne indepartam de conceptul de grup. Ceea ce nu exclude ideea de "societate nevrotica" sau chiar psihotica, dupa cum bine afirmati.
@ Claudiu Ganciu: Mi-a atras atentia ideea de rezonanta fantasmatica. Oare se poate face un inventar al fantasmelor inconstiente?
Paralela societate – grup este posibila. Dar sunt par similare si parti diferite. E o discutie in sine.
Tema pare sa fie legata de regresie si de regresia in grup. Pana la ce nivel se poate produce ea.
Am o curiozitate Ioana – ce intelegi prin "fantasma inconstienta"? "Fantasma inconstienta" si "fantasma" le vezi ca fiind identice sau diferite?
@ Claudiu: Buna intrebare. Freudienii gandesc intr-un fel fantasma si kleinienii altfel. Ramane de vazut in ce paradigma ne situam ca sa ne putem intelege. De aceea ma intrebam unde ne aflam ca punct de reper. Din ce am subinteles, probabil ca rezonanta fantasmatica tine de registrul border si se joaca acolo continuturi profunde, care tin de registrul kleinian al povestii. Daca ma insel, astept sa fiu corectata. De fapt, as vrea mai multe amanunte despre rezonanta asta "magnetic"-inconstienta.
Toate temele pe care le-ati pomenit ma intereseaza. 🙂 Cred ca un grup este un sistem dinamic cu foarte multe variabile pentru ca, asa cum spune Codruta, actioneaza mai multe intersubiectivitatirelatii: pe de-o parte relatii intre indivizi adica ceea ce ei au de impartit la nivel procedural (dominanta, supunere, cooperare, seductie, rivalitate etc.) iar pe de alta parte relatii intre aceste aliantedezbinari si obiectul extern sau scopul grupului. Discutarea unui pacient, sau a unui film sau atingerea unui target organizational sau castigarea unui razboi 🙂 sau aparitia unui copil intr-o familie 🙂 sunt scopuri ale grupului si cred ca scopul grupului reprezinta un obiect extern cu care grupul interactioneaza daca privim grupul ca fiind definit doar de catre Inconstientul sau (cum ati zis voi mai sus) sau de catre "cunoasterea relationala impartasita" (extind eu conceptul de la cuplul analitic la grup). Si da, ma intereseaza cum se misca grupul de-a lungul scopului sau (fie ca e urmarirea unui pacient sau a unui film, pentru ca am participat in aceste doua tipuri de grup) si, de asemenea, mai multe despre conceptul de "rezonanta fantasmatica" (aici il banuiesc pe Claudiu ca planifica un articol). 🙂
Atunci oare motivatia inconstienta (miscarea implicita sau scop intern) a grupului ar fi sa rezoneze in fantasma, discutia despre "ceva" sau "cineva" (scop extern) reprezentand doar justificarea din planul simbolic verbal?
Rezonanta in fantasma ar putea avea functie de atenuare a posibilelor anxietati ( functie defensiva sa zicem) generate de dificultatea participantilor e a tolera diferenta sau de dificultatea de a functiona in grup impreuna dar si separat?
Interesanta asumptia Codrutei Z. E un fapt ca grupurile se alcatuiesc pe interese comune. Poate ca pe langa acestea, care sunt manifeste, se afla si unele nevoi latente, oarecum asemanatoare, care-ar putea fi formulate in paradigma fantasmelor rezonatoare. Buna idee.
Intr-adevar, cum banuia Georgiana, ma gandesc la o prezentare a acestui termen de ~rezonanta inconstienta~ sau "rezonanta fantasmatica". Dar ramane la latitudinea lui Dorin cand va aparea.
Inteleg ca toata lumea e de acord ca putem vorbi de ceva manifest (scop, obiectiv, tel, copil, castig, etc.) si de partea latenta. Acum nu cred ca prezinta mare interes ce se intampla in "manifest" ca ne confruntam din copilarie cu asemenea laturi, sunt destule stiinte care se ocupa de asta, inclusiv psihologia sociala. Problema noastra e "latentul".
Draga Claudiu, in oricare marti, la aceeasi ora 🙂