L-am întrebat pe Shlomo Ben Ami, fostul ministru israelian al Afacerilor Externe, ce crede despre reprimarea revoltei siriene…
Mi-a răspuns cu un citat dintr-un scriitor şi pastor englez, William Ralph:
se poate construi un tron din baionete, dar nu se poate sta pe el.
Şi a adăugat: în Siria, dinastia Assad e convinsă că poate dezminţi acest dicton.
Deocamdată, Siria e în continuare privată de intervenţiile străine, la adăpostul scutului chinez şi al celui rusesc, care îi lasă completă libertate lui Assad să-şi urmeze, necruţător, scopurile împotriva opozanţilor. Ben Ami este convins că atât Rusia, cât şi China sunt sastisite de naivitatea Occidentului. Felul în care el insistă asupra acestei naivităţi întru compasiune mi se pare convingător. Nu există alte soluţii imediate în lumea arabă, spune el, decât o stabilitate perversă sau un haos apocaliptic. Iar perspectiva unui război etnic de tip jihadist ce ar cuprinde întreg Levantul nu e nici ea deosebit de atractivă.
La toate acestea se adaugă faptul că tot mai mulţi terorişti suniţi cu legături cu Al-Qaida, lipsiţi fiind de bazele lor irakiene şi afgane după intervenţiile occidentale, se repliază în Siria, ceea ce ar putea strivi puterea autoritară a lui Assad şi ar conduce la un sângeros război civil. Stabilitate perversă sau haos apocaliptic? Mi-ar fi greu să aleg, afară de cazul în care m-aş converti la sunism.
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
 Roland Jaccardeste scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Imi place ideea de stabilitate perversa, ca si aceea de naivitate intru compasiune, deasemenea o solutie perversa, de data asta occidentala. Perversiunea e adeseori o solutie de evitare a haosului. Ea organizeaza lumea interna intr-o rigiditate utila. Renuntarea la rigiditate (vezi scenariile perverse etern repetabile, fara modificari) ar aduce cu sine pericolul libertatii de fantasmare, echivalenta cu pierderea unei coerente si asa fragile. De aceea stabilitatea perversa a vietii sociale arabe nu este departe de stabilitatea functionarii psihice perverse.
Merci, Jaccard.
Si mie imi place, ca si Ioanei, caracterizarea acestei dileme: stabilitate perversa sau haos apocaliptic. Mi se pare de fina observatie psi – iata cum gandirea si cultura psihanalitica se pot insera intr-o analiza morala si politica.