Ameninţarea oraşului / The City Menace
O privire critică asupra spaţiului urban
Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino” din Iaşi
5-14 mai 2012
Participanţi: Lavinia German, Alex Gheorghiţă, Cezar Lăzărescu, Andrei Nacu, Rareş Rădulescu, SATELLITE, Bogdan Teodorescu, Octavian Tudose, Andrei Venghiac
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Urmăriţi-ne pe WhatsApp
Abonaţi-vă la Newsletter
Curatori: Cătălin Gheorghe şi Lavinia German
Un proiect expoziţional produs de „Vector – studio de practici şi dezbateri artistice” şi Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi în colaborare cu Asociaţia Studenţilor Arhitecţi din Iaşi şi Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino” din Iaşi, cu sprijinul OAR Iaşi în cadrul Festivalului ARKA (Architecture, Revolution, Knowledge, Art) „Once upon a town”, organizat de ASAI, aprilie-mai 2012
Concept: Oraşul nu ne mai aparţine. Spaţiul public a fost luat în controversate posesii, la început într-un mod cât se poate de invizibil, apoi din ce în ce mai strident, prin ocuparea şi reutilizarea teritoriilor urbane pe care, cândva, le partajam în comun. În felul acesta, nu doar locuirea, dar şi estetica oraşului s-a schimbat, influenţându-ne modurile de a trăi în spaţiul urban. O oarecare formă de rezistenţă, de reinterpretare vizuală prin felul în care poate fi privit acum oraşul, se construieşte, ca o declaraţie de arhitectură expoziţională a protestului, din atitudinile critice ale artiştilor implicaţi în analiza vizuală a unor detalii prevalate din contradicţiile indecise ale oraşului. Răspunderea faţă de ameninţarea oraşului, prin forme de creativitate critică şi intervenţii ale artiştilor în stări de fapt, nu se diferenţiază radical de reacţia jurnalistică şi politică de a semnala efectele negative ale răsturnării oraşului în favoarea unor interese economice şi în detrimentul valorilor sociale. Întoarcerea financiară a oraşului împotriva trăirii locuitorilor se face într-un delir al ridicării prafului pentru a ascunde faţa ameninţătoare a ceea ce a mai rămas dintr-un oraş prea evident exploatat ca sursă de venit în pofida înţelegerii sale ca spaţiu de decizii ale comuniunii publice.