Plecand de la diferenta real-realitate, putem sa privim astfel si grupul care devine, in sens tehnic, o iluzie. Fiind o iluzie, grupul devine analizabil din acest punct de vedere. Iluzia inseamna ca un obiect exista atat timp cat functia lui este accesibila unui simt. Iluzia este o constructie accesibila simturilor, dar care nu exista. Problematica iluziei aduce o delimitare importanta intre fantasma, ceea ce este interior si realitate – ceea ce exista.
Didier Anzieu trateaza problema iluziei grupale din perspectiva necesitatii membrilor unui grup de a-si construi o traire emotionala importanta care sa defineasca grupul. Forma clasica a iluziei grupale este:
Noi suntem cel mai bun grup si avem cel mai bun conducator.
Aceasta iluzie este o modalitate de aparare impotriva angoaselor grupale. Aceasta iluzie are mai multe consecinte – indeparteaza membrii grupului de la scopul pentru care sunt membri in grup. O alta consecinta este si asigurarea existentei grupului, care poate sa fie ca obiect numai daca este investit corespunzator. Prin aceasta putem introduce angoasa grupala care este prezenta in toate formele de asociere umana.
Iluzia grupala este necesara in momentul constituirii grupului. Momentul constituirii este o alegere – fiecare persoana decide sa apartina unui grup. Desi intentionat, deseori alegerea devine inconstienta. Dar ce este aceasta alegere? In mod obisnuit exista numeroase grupuri care functioneaza concomitent. O persoana este pusa in situatia sa aleaga pe unele si sa le excluda pe altele. Un exemplu in acest sens il constituie locul de munca. Acolo, o persoana alege un loc de munca ce corespunde unei anumite investitii emotionale. Acest loc trebuie sa fie bun si sa satisfaca dorintele / nevoile individuale. Modul de alegere este sub forma unei iluzii grupale. Un alt exemplu in acelasi sens este si investirea pe care studentul din primul an il are in universitatea pe care o alege. Este aproape inevitabil ca in urmatorii ani apare o dez-iluzie.
Am fost dezamagit de ceea ce am gasit fata de ceea ce asteptam.
Iluzia grupala asigura o cantitate mare de energie pe care o persoana o pune la dispozitia grupului. O alta trasatura care defineste grupul este implicarea emotionala. Prin implicarea emotionala fiecare vine in grup cu un anumit bagaj de experienta, de cunostiinte, de trairi pe care le pune impreuna cu ceilalti. Pentru a reusi sa le puna in miscare are nevoie de iluzia grupala.
Iluzia grupala este inconstienta, ea nu este prezenta in alegere. Este ca indragostirea – este un proces puternic din punct de vedere economic care neaga realitatea in multe aspecte. Mecanismul de negare pleaca de la necesitatea asigurarii ca grupul exista ca obiect real in ciuda faptului ca nu poate sa fie vazut. Adica iluzia grupala pune in valoare o fantasma care asigura functionarea grupala si ulterior functionarea grupului. Nu vom putea vorbi niciodata despre un grup fara sa aducem in fata necesitatea analizei fantasmei grupului respectiv. Fantasma grupala este o trasatura definitorie a grupului. Iluzia grupala asigura pielea grupului, prin ea oamenii sunt impreuna in acelasi loc, in acelasi timp, iar grupul continua sa existe si cand aceste conditii nu sunt realizate. Dar iluzia grupala nu asigura permanenta grupului. Acest fapt se datoreaza unui fapt observabil cu usurinta – nu exista un inconstient al intregului grup, dar exista un inconstient al fiecarei persoane. Ca urmare persoanele sunt puse sa fie in relatii reciproce, iar fiecare din ele va rezona la cealalta intr-un anumit mod. Daca iluzia grupala este universala, mereu aceiasi ca mod de functionare, fantasma este diferita. Un grup poate sa existe prin iluzia grupala o perioada mai mare de timp, insa acest lucru este posibil daca grupul sacrifica scopul sau, oricare ar fi el. A intretine iluzia grupala presupune sa fii dispus sa faci parte „din cel mai bun grup din lume” si ca urmare el nu trebuie sa aiba un scop dat, ci sa intretina o stare de fapt.
Claudiu Ganciu
este psihodramatist, psihoterapeut de orientare analitică şi psihoterapeut în psihanaliza legăturii.
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.
Mi se pare incredibil de competitiva fantasma asta. As fi foarte trista daca Anzieu ar avea dreptate. Nu ca rivalitatea nu face parte din alegerile noastre, dar ea sa fie singurul motor al alegerii? Cat de freudieni pot fi francezii…
Competitivitatea este o lectura posibila a iluziei grupale. Pe de alta parte daca am concepe membrii unui grup ca avand o relatie similara celei fraterne, competitivitatea de care vorbesti ar deveni fireasca. Insa acest tip de lectura care pleaca de la modelul fratern pare mai curand schematic, campul transfero-intertransferential devine mult mai complex in relatiile si legaturile care se stabilesc in cadrul unui grup. Persoanele care compun un grup nu ”utilizeaza” numai relatia fraterna pentru a se raporta unii la altii.
Mi se pare incredibil de competitiva fantasma asta. As fi foarte trista daca Anzieu ar avea dreptate. Nu ca rivalitatea nu face parte din alegerile noastre, dar ea sa fie singurul motor al alegerii? Cat de freudieni pot fi francezii…
Competitivitatea este o lectura posibila a iluziei grupale. Pe de alta parte daca am concepe membrii unui grup ca avand o relatie similara celei fraterne, competitivitatea de care vorbesti ar deveni fireasca. Insa acest tip de lectura care pleaca de la modelul fratern pare mai curand schematic, campul transfero-intertransferential devine mult mai complex in relatiile si legaturile care se stabilesc in cadrul unui grup. Persoanele care compun un grup nu ”utilizeaza” numai relatia fraterna pentru a se raporta unii la altii.
excelent.
nu trebuie sa cunosti prea multe ca sa SIMTI- ca este reala iluzia redata.
citesc cu drag OMUL care reda acest aspect iluzional.