Plecand de la diferenta real-realitate, putem sa privim astfel si grupul care devine, in sens tehnic, o iluzie. Fiind o iluzie, grupul devine analizabil din acest punct de vedere. Iluzia inseamna ca un obiect exista atat timp cat functia lui este accesibila unui simt. Iluzia este o constructie accesibila simturilor, dar care nu exista. Problematica iluziei aduce o delimitare importanta intre fantasma, ceea ce este interior si realitate – ceea ce exista.
Didier Anzieu trateaza problema iluziei grupale din perspectiva necesitatii membrilor unui grup de a-si construi o traire emotionala importanta care sa defineasca grupul. Forma clasica a iluziei grupale este:
Noi suntem cel mai bun grup si avem cel mai bun conducator.
Aceasta iluzie este o modalitate de aparare impotriva angoaselor grupale. Aceasta iluzie are mai multe consecinte – indeparteaza membrii grupului de la scopul pentru care sunt membri in grup. O alta consecinta este si asigurarea existentei grupului, care poate sa fie ca obiect numai daca este investit corespunzator. Prin aceasta putem introduce angoasa grupala care este prezenta in toate formele de asociere umana.
Iluzia grupala este necesara in momentul constituirii grupului. Momentul constituirii este o alegere – fiecare persoana decide sa apartina unui grup. Desi intentionat, deseori alegerea devine inconstienta. Dar ce este aceasta alegere? In mod obisnuit exista numeroase grupuri care functioneaza concomitent. O persoana este pusa in situatia sa aleaga pe unele si sa le excluda pe altele. Un exemplu in acest sens il constituie locul de munca. Acolo, o persoana alege un loc de munca ce corespunde unei anumite investitii emotionale. Acest loc trebuie sa fie bun si sa satisfaca dorintele / nevoile individuale. Modul de alegere este sub forma unei iluzii grupale. Un alt exemplu in acelasi sens este si investirea pe care studentul din primul an il are in universitatea pe care o alege. Este aproape inevitabil ca in urmatorii ani apare o dez-iluzie.
Am fost dezamagit de ceea ce am gasit fata de ceea ce asteptam.
Iluzia grupala asigura o cantitate mare de energie pe care o persoana o pune la dispozitia grupului. O alta trasatura care defineste grupul este implicarea emotionala. Prin implicarea emotionala fiecare vine in grup cu un anumit bagaj de experienta, de cunostiinte, de trairi pe care le pune impreuna cu ceilalti. Pentru a reusi sa le puna in miscare are nevoie de iluzia grupala.
Iluzia grupala este inconstienta, ea nu este prezenta in alegere. Este ca indragostirea – este un proces puternic din punct de vedere economic care neaga realitatea in multe aspecte. Mecanismul de negare pleaca de la necesitatea asigurarii ca grupul exista ca obiect real in ciuda faptului ca nu poate sa fie vazut. Adica iluzia grupala pune in valoare o fantasma care asigura functionarea grupala si ulterior functionarea grupului. Nu vom putea vorbi niciodata despre un grup fara sa aducem in fata necesitatea analizei fantasmei grupului respectiv. Fantasma grupala este o trasatura definitorie a grupului. Iluzia grupala asigura pielea grupului, prin ea oamenii sunt impreuna in acelasi loc, in acelasi timp, iar grupul continua sa existe si cand aceste conditii nu sunt realizate. Dar iluzia grupala nu asigura permanenta grupului. Acest fapt se datoreaza unui fapt observabil cu usurinta – nu exista un inconstient al intregului grup, dar exista un inconstient al fiecarei persoane. Ca urmare persoanele sunt puse sa fie in relatii reciproce, iar fiecare din ele va rezona la cealalta intr-un anumit mod. Daca iluzia grupala este universala, mereu aceiasi ca mod de functionare, fantasma este diferita. Un grup poate sa existe prin iluzia grupala o perioada mai mare de timp, insa acest lucru este posibil daca grupul sacrifica scopul sau, oricare ar fi el. A intretine iluzia grupala presupune sa fii dispus sa faci parte „din cel mai bun grup din lume” si ca urmare el nu trebuie sa aiba un scop dat, ci sa intretina o stare de fapt.
 Claudiu Ganciueste psihodramatist, psihoterapeut de orientare analitică şi psihoterapeut în psihanaliza legăturii. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
*
Foto: Adidas – Group, 2
Mi se pare incredibil de competitiva fantasma asta. As fi foarte trista daca Anzieu ar avea dreptate. Nu ca rivalitatea nu face parte din alegerile noastre, dar ea sa fie singurul motor al alegerii? Cat de freudieni pot fi francezii…
Competitivitatea este o lectura posibila a iluziei grupale. Pe de alta parte daca am concepe membrii unui grup ca avand o relatie similara celei fraterne, competitivitatea de care vorbesti ar deveni fireasca. Insa acest tip de lectura care pleaca de la modelul fratern pare mai curand schematic, campul transfero-intertransferential devine mult mai complex in relatiile si legaturile care se stabilesc in cadrul unui grup. Persoanele care compun un grup nu ”utilizeaza” numai relatia fraterna pentru a se raporta unii la altii.
excelent.
nu trebuie sa cunosti prea multe ca sa SIMTI- ca este reala iluzia redata.
citesc cu drag OMUL care reda acest aspect iluzional.