Ce este o mama?

Matei Georgescu, Irena Talaban şi Florin Tudose (la microfon)

Ce este o mama? – e o intrebare (pusa de o pacienta) si care s-a desprins din prezentarea Irenei Telaban, in cadrul dezbaterii cu tema „Exista oare o stiinta umana universala? Eseu clinic asupra conceptului de maltratare” ce a avut loc joi, 26 aprilie, la Facultatea de Socio-Psihologie a Universitatii Spiru Haret. Si la care in cadrul dezbaterii nu s-a raspuns. Voi incerca mai jos un raspuns personal, pornind de la aceasta intrebare din cadrul dezbaterii.

Irena Telaban este specialist in etnopsihitrie, iar etnopsihiatria se defineste si prin orientarea catre multiplicitate. Adica prin pluralitate, diversitate, prin faptul ca o solutie a unei ecuatii este multipla. Si cum nu cred sa existe multe „ecuatii” cu o solutie mai multipla decat aceasta intrebare, m-am gandit sa incerc sa-i gasesc un raspuns din punctul de vedere al multiplicitatii.

Dictionarul defineste mama ca părintele biologic sau social de sex feminin al unui copil. În general mamă este numită femeia care naste sau a născut un copil.

Sigur, ati putea sa spuneti ca toata lumea stie ce este o mama, cunoastere bazata pe o experienta ancestrala comuna. Toata lumea stie ce este o mama si fiecare are raspunsul sau. Richard Dawkins (etolog) considera ca

o mama este o masina programata pentru a face tot ce sta in puterea ei pentru a-si propaga genele proprii.

Psihanalistii vorbesc de mama preoedipiana, mama falica, mama moarta…

Specialistii din toate domeniile stiintei isi au propria definitie pentru „mama” corespunzatoare domeniului studiat – de la filosofie la fizica, as zice.

Nu am sa insir aceste definitii. Fiecare definitie reduce raspunsul la intrebarea ce este o mama la o dimensiune specifica, de exemplu in definitia data de R. Dawkins, mama este redusa la dimensiunea sa biologica.

Ceea ce consider ca aceste definitii au in comun este ca, in esenta, mama se asociaza cu a naste, a da viata, forma suprema de creatie. Si de putere. Puterea de a da viata, de a hrani. Divinitatea, puterea vor fi atribuite de altfel entitatilor feminine (Demetra, Diana si altele). Un intreg panteon de zeite vor asigura o protectie materna a intregii comunitati, dornica de beneficii asemanatoare celor acordate de o mama copiilor. A fi mama era si explicatia naturala a sensului maternitatii.

Dar a da nastere si a hrani nu era suficient. Omul avea nevoie de o divinitate spirituala plina de solicitudine si care sa raspunda angoaselor personale, cu alte cuvinte avea nevoie de afectiune si atentie materna. Astfel, Zeita-Mama devine mama divina, Fecioara Maria, entitate materna intermediara intre Cer si Pamant. Asa se face ca apare pentru prima oara si cuvantul maternitate, in aceasta acceptiune religioasa, in 1122, intr-o bula redactata de papa Calixte II.

Maternitate, pentru ca daca mama ramane doar obiect al nevoii si al necesitatii, nu am afla cu adevarat niciodata ce este o mama.

Lasand dimensiunea biologica a maternitatii in grija medicinei, ca psiholog voi lua in considerare dimensiunea psihica a maternitatii.

Maternitatea care este la randul ei un raspuns la acea miza la fel de veche ca si umanitatea: a face sau a nu face un copil. Pentru ca in functie de raspunsul la aceasta intrebare o femeie va deveni sau nu mama.

Raspunsul pe care fiecare femeie il da la intrebarea a fi sau a nu fi mama este in raport direct cu dorinta sa inconstienta de copil, dincolo de dorinta costienta, de proiectul de a avea un copil, si cu istoria propriei maternogeneze.

Sa luam dorinta inconstienta de copil.

Monique Bidlowski spune ca dorinta de copil este legata in special de copilul imaginar, menit sa repare totul: doliuri, solitudine, sentimentul de pierdere.

Ce semnificatie, mai adanca, mai poate avea, insa, acest copil imaginar? Am sa aleg, din multiplicitatea de raspunsuri, solutia data de maternologie (abordare terapeutica care se concentrează pe dimensiunea psihologică a maternităţii şi ia în considerare dificultăţile de relaţia mamă-copil).

In L’Aide-memoire de maternologie, Jean-Marie Delassus, cel care a creat primul serviciu de maternologie, spune:

Cuvantul „copil” reprezinta in primul rand relatia primara si inconstienta cu Urkind, asadar cu copilul originar din noi; acesta devine pe deplin constient in masura in care este in acelasi timp copilul mamei sale. Relatia cu copilul din noi se regaseste, ca intr-o oglinda, in relatia pe care mama o are cu copilul sau. Cuvantul mama, nepronuntat in „dorinta de copil”, este implicit in aceasta expresie.

Cu alte cuvinte, a fi mama este regasirea copilului originar (Urkind), acel copil pe care nou-nascutul il poarta in el inca de la nastere, in fapt regasirea Fiintei noastre originare.

In aceasta acceptiune suntem, inca de la nastere, atat copilul mamei noastre, cat si mama propriului copil („copilul nou-nascutului”). Iar raspunsul la intrebarea ce este o mama poate fi cheia spre o stiinta umana universala, in masura in care ne permite sa accedem la propriile origini.

Psihoterapeut bun Bucuresti – cum il gasesti 

Cat despre maternogeneza, istoria sa incepe se asemenea in momentul nasterii si presupune parcurgerea unor stadii specifice. As preciza doar ca dificultatile acestor stadii, ramase nerozolvate, se traduc in dificultati materne care isi pot gasi o exprimare si sub forma maltratarii. Mai exact mama simte dificultatea de a fi mama ca o persecutie din partea copilului si se apara maltratandu-l.

Ce este o mama? Cel mai bun raspuns cred ca este cel pe care fiecare din noi ni l-am dat, in functie de multiplicitatea istoriei personale.

Despre dezbaterea-eveniment propriu-zisă, de la care porneste acest articol, cititi articolul „Cu ce se ocupa Irena Talaban?” de Stefan Lungu