Ce se intampla cu un grup cand acesta este in formare? Un grup in formare este acel grup care are ca obiectiv formarea. Desi ne putem referi la formarile psihologice sau psihoterapeutice, principiile raman valabile pentru orice proces formativ si partial pentru cele educative. Rene Kaes:
Identificat cu mama hranitoare, formatorul repeta in scenariul fantasmatic al formarii placerea si angoasa legate in raport cu sanul si intarcarea. In schimbul hranei pe care poate, asa cum putea si mama sa, sa dea sau sa refuze, asteapta sa primeasca „hrana” sa de iubire si gratitudine, cel putin ca el sa nu exercite pe ei placerea sadica de a-i priva sau de a-i indopa.
Didier Anzieu vorbeste despre doua deviatii in grupurile de formare – „psihosociologismul” si „psihanalismul”. Fantasma psihologismului a fost descrisa de Rene Kaes ca fiind fantasma pelicanului, in care formatorul hraneste „puii” sai cu propria sa carne, fericit sa se ofere lor pana la epuizare, pana la a fi devorat de ei. Ca urmare formatorul ofera hrana abundenta cerand in schimb iubire. Ca urmare seminariile se prelungesc dincolo de orar, comentariile, explicatiile, parerile depasesc un cadru rezonabil devenind, pentru grup, exagerate. Este o invitatie permanenta de a consuma „grupul bun”. Cererea de iubire la nivel oral, dupa Anzieu, este fireasca la un formator, insa atunci cand ea devine excesiva se subordoneaza unei satisfaceri, formatorul devenind captiv al fantasmei pelicanului. Aceasta situatie se concretizeaza intr-un final de sesiune obositoare fizica si psihica in care apare o „sete” importanta. La cealalta extrema este „psihanalismul”. El pleaca de la ideea „eu nu stiu nimic”. Sub aparenta neutralitatii si a abstinentei, formatorul joaca un rol mimetic de psihanalist, tratand grupul sub forma unei indiferente care este resimtita de grup ca rejectare. Fantasmatica colectiva care este indusa de aceasta abordare este cea a mamei care juiseaza, pastrand pentru ea obiectul juisarii si pe care il imparte cu partenerii privilegiati (sotul, amantul), iar pentru „micutii” sai are o judecata indignata sau sunt incapabili sa o impartaseasca cu ea. Mama pastreaza ceea ce bun si puternic. Membrii grupului, la nivel latent, resimt o „fantasma de faramitare”. Aceasta deviatie are ca rezultat mentinerea membrilor grupului la nivel de nou-nascut. Acest nivel ar trebui sa permita o a doua nastere.
Aceste randuri arata universalitatea fantasmei. Nici un grup nu este „scutit” de fantasmatica colectiva. Ea este prezenta peste tot. Este necesara analiza acestor functionari din partea oricarui grup. Multe din aceste fantasmatici se vad atat in gesturi mici, cat si in modul de resimtire al trairii. Sa mai intelegem de aici ceva – grupul reprezinta toate persoanele prezente in spatiul psihic. Circulatia fantasmatica este o forma de conexiune permanenta. Iar aceasta tema pune in discutie un alt concept – „organizatorul grupal”. Cum se organizeaza un grup? Cum se comporta fantasmatic grupul? De ce unele persoane ajung sa apartina unui grup si altele nu? Am putea spune cam asa: Ca fiecare forma de organizare grupala, pune in discutie un mod de organizare inconstient la care cineva poate sa adere si altcineva nu. Dar aici vom vorbi despre grupurile stabile, despre grupurile care au o existenta in timp si care dezvolta doua teme diferite – cea a institutiei si cea a comunitatii. Deocamdata sa subliniem necesitatea psihanalizei grupului in cadrul formarii, o experienta de grup asigurand in primul rand intelegerea a ceea ce se intampla. Cred ca psihanalistii sunt cei mai interesati de grup si de functionarea lui.
Care este avantajul sa cunosti ca grup ceea ce se intampla? Un prim interes este dat de evitarea blocajelor, a acting-out-urilor. Un al doilea este asigurarea urmarii obiectivelor. Un grup care se abate de la obiectiv devenind un „grup bun” va avea o evolutie in afara realitatii. Pastrarea iluziei grupale se va face cu pretul renuntarii la principiul realitatii. Pentru ca nu exista grupuri bune, ci doar grupuri care ofera o satisfactie secventiala si atingerea obiectivelor propuse. Evident cu exceptia celor care nu au un scop si sunt facute pentru intelegerea functionarii grupale, adica un grup autoreferential.
 Claudiu Ganciueste psihodramatist, psihoterapeut de orientare analitică şi psihoterapeut în psihanaliza legăturii. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
@ Claudiu: N-am experienta unui grup formativ, insa modul lui Anzieu de a pune problema desfiinteaza din start posibilitatea unui schimb de informatii din ambele parti: supervizor-supervizati, dar si invers, oricat de incredbil ar putea parea. E, am impresia, o perspectiva destul de limitata si limitativa, in consecinta. Eu pledez pentru lipsa de prejudecati in relatiile de formare, mai ales ca supervizorii sunt si ei oameni, si probabil ca stiu asta mult mai bine decat supervizatii lor, se pare, sau ar fi de dorit.
Poate ca nu este chestiunea de cum se pune problema ci ceea ce spune pleaca de la urmatoarea premiza: Ca exista posibilitatea de a privi dincolo de aparente si de a vedea ceea ce se intampla. Evident, dupa cum ii spune titlul vorbeam despre deviatii, despre situatii la limita. Si nu cred ca e atata vorba despre supervizori si supervizati cat despre tot felul de situatii in care mai multi oameni se intalnesc pentru a "invata" ceva. Ceea ce putem extrage este de a putea intelege ceea ce se intampla in grup integrand si aspectul individual.