Şi pentru că tot sunteţi aici…
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Bogdan, la filmu` asta o sa te 'fac' c-o interpretare pe dos. Coming soon 😀
Ohh, abia astept.
Am vazut acum ceva vreme filmul acesta si mi-a ramas in minte. Citind ceea ce ai scris, Bogdan, cred ca o scena cheie a filmului si a interpretarii perversitatii sau chiar a unui registru mai arhaic decat atat, este prima scena a filmului, socanta prin rapiditatea cu care te introduce in interiorul personajului fara nici o limita.
De acord, Cristina. Prima scena din film anticipeaza procedurile invasive de mai tarziu. Dar cred ca e o diferenta importanta fata de momentul cand Lucy devine "frumoasa adormita." La inceput, ea stie ce i se intampla si stie ca face probabil parte dintr-o fantezie stiintifica erotica. Mai tarziu, nu mai stie ce se intampla cu corpul ei. E interesant ca tu vezi scena initiala ca aratand un registru mai arahic.
Eu vad filmul precum un sir de secvente similare visului, in care ordinea prezentata nu este neaparat si ordinea originara. Cred ca de fapt prima secventa este de fapt ultima, anticipata cumva in permanenta de regula enuntata de mai multe ori pe parcursul filmului: fara penetrare.
In plus, insusi "somnul" frumoasei adormite poate fi in permanenta o punte catre vis.
Sa-ti spun la ce m-am gandit cand m-am referit la un registru mai arhaic. Cred ca daca ne-am situa intr-un model implicit nevrotic am vorbi despre dorinta erotica si angoasa de castrare, dar impresia mea a fost ca filmul se situeaza intr-un registru psihotic, in care vorbim despre o dubla angoasa, intruziune vs separare, care nu mai vizeaza o problematica a dorintei, ci insasi formarea gandirii. Astfel, acele momente raman goale, ne-simbolizabile, un blanc fara posibilitate de reprezentare.
Aha, am inteles. Imi place mult ce ai vazut in film. Da, exista o interdictie de tipul 'fara penetrare' in film, si interdictia asta nu cred ca indica in primul rand un regim nevrotic. Da, si mie mi se pare mai plauzibila ideea ca exista un gol, o tensiune intre 'inauntru' si 'inafara' care e greu de reprezentat, si care trebuie poate pusa intr-un regim mai 'indepartat', psihotic.
Dar daca e un spatiu psihotic in film, el e legat foarte tare de momentul cand Lucy devine frumoasa adormita. Adica, spatiul asta psihotic e construit de niste oameni care fac bani, si nu e doar o simpla regresie psihotica. E un spatiu de folosire a sexualitatii si corpului lui Lucy. Lucy nu aluneca singura in psihoza, ci psihoza este construita de niste oameni pentru a o folosi sexual. Si ea participa la 'psihoza' asta pentru ca are nevoie de bani.
De asta, eu vad arhaicul ca fiind important aici, adica exista un sens al unei imposibilitati de reprezentare in ce i se intampla (si dorinta de a avea o camera de filmat in camera vine din 'psihoza' asta a reprezentarii). Dar eu cred ca exista si un sens al nevroticului, a celui care se zbate in conflicte si care sugereaza un anumit nivel de perversiune. Cred ca este multa ostilitate in ce se intampla cu Lucy in camera, ce fac barbatii cu corpul ei, si acolo intervine o dimensiune 'perversa.' In plus, la ostilitate se adauga fantezia unui corp infinit maleabil, pe care poti sa il posezi cum vrei, fara bariere, aproape ca pe o papusa. Exista dorinta erotica (ma rog, in ce vad eu:)), si ea este strans incolacita de un registru psihotic.