Discutia daca exista sau nu un inconstient grupal mi se pare usor depasita. Faptul ca grupul are o structura data de obiect non-real va conduce spre ipoteza ca putem concepe un inconstient grupal numai intr-un scop de model teoretico-abstract. In fapt si in practica clinica vom vorbi despre un inconstient individual care intra in relatie cu un alt inconstient „aici si acum”. Aceasta situatie ne aduce, in problema inconstientului grupal, la ipotezele propuse de Rene Kaes si Didier Anzieu. Primul ia in considerare existenta unui inconstient specific aparatului psihic grupal, pe care insa il putem imagina ca un demers teoretic prin care putem intelege modul de functionare grupal aplicand o topica cunoscuta. Cel de-al doilea propune ca inconstientul individual ramane referinta data. Aceasta discutie are sens in contextul in care ne propunem sa intelegem ceea ce este grupul si perspectiva inconstientului grupal.
Plecand de la premiza ipotezei absentei unei topici unice care sa situeze inconstientul grupal in evolutia sa, suntem pusi in situatia urmatoarei probleme: Daca inconstientul este individual, ce se intampla cand vorbim de un grup? Daca inconstientul ramane o zona individuala, inseamna ca grupul nu ar fi analizabil, ci doar un om dintr-un grup devine analizabil? Urmarind intuitiv acest traseu, Moreno, fara a utiliza termenul de „inconstient”, ajunge sa fixeze protagonistul ca centru de interes al grupului. Ce face Moreno este sa aduca resursele inconstiente ale grupului in scopul unei persoane anume care este intr-o stare asociata cu cea de asociatii libere pe care le exprima intr-un joc. Ceilalti membri ai grupului au doua optiuni posibile – sa devina legaturi intre propriul inconstient si cel al protagonistului participand la scena acestuia sau sa rezoneze inconstient fiind in auditoriu. Scena jucata de protagonist devine una asociata in urma „incalzirii” grupului. Aceasta perioada este una de incurajare rapida a regresiei pe care grupul urmeaza sa o joace.
Daca ne propunem sa observam grupul si nu o persoana in grup (ca in psihodrama moreniana fixata pe „o problematica individuala”), atunci intrebarea care apare este
cum se relationeaza un inconstient cu alt inconstient?
Putem sa utilizam aici o propunere a lui Matte Blanco – si anume cele doua principii ale simetriei si asimetriei. Exista un principiu al simetriei care permite transferul, dar si unul al asimetriei care face sa fie diferentiat intre ceva si altceva. Simetria este un atribut al inconstientului, iar asimetria al constientului. In cazul grupului am putea pastra acest model afirmand ca membrii unui grup au o parte simetrica prin care adera la grup si o parte asimetrica prin care se definesc ca indivizi. Partea simetrica este data de ceva comun pe care membrii grupului il propun ca fiind specific lor ca apartenenta. Simetria devine o apartenenta. Iar asimetria o identitate. Acest mod am putea sa ne apropiem de relatia dintre apartenenta si identitate.
Dar ce este aceasta parte comuna, simetrica prin care oamenii sunt membrii unui grup? Ipoteza cea mai adecvata mi se pare cea propusa de Anzieu – si anume fantasma ca modalitate de organizare grupala. O alta modalitate de intelegere este legatura propusa de Enrique Pichon Riviere. O alta propunere importanta este formulata de Foulkes – si anume rezonanta inconstienta. Sa observam ca cele trei abordari provin din trei scoli diferite (franceza, argentiniana si britanica) si conduc spre trei tipuri tehnice de abordare a grupului – si anume grupul de diagnostic, grupo operativo si grupanaliza. Tot aici nu putem sa nu impunem o prima si importanta contributie si anume presupozitiile sau ipotezele de baza ale functionarii unui grup formulate de W. Bion. Fiecare din ele si toate laolalta lasa sa se inteleaga ca grupul nu are o functionare dupa un criteriu inconstient aleatoriu, ci este o structura care poate sa fie descrisa in termenii psihanalizei.
Claudiu Ganciu
este psihodramatist, psihoterapeut de orientare analitică şi psihoterapeut în psihanaliza legăturii.
...va solicităm sprijinul, dragă cititoare, dragă cititorule. Audiența noastră a crescut foarte mult, cu deosebire în ultima vreme. Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o publicație online unică, din câte cunoaștem, prin profil editorial, format și continuitate. Din 2007, am publicat mii de articole, eseuri, interviuri, știri, corespondențe și transmisiuni de la evenimente locale, naționale și internaționale, recenzii și cronici, anchete, sinteze și dosare, pictoriale, sondaje, opinii și comentarii - scrise, video, audio și grafice, de psihanaliză și psihoterapie de varii orientări, de psihiatrie, psihologie și dezvoltare personală, dar și sociale, educaţionale şi comunitare, pentru drepturile omului şi nediscriminare, culturale, literare și artistice, istorice și filosofice. Realizarea lor a presupus, cale de mulți ani, o muncă enormă, uneori „la foc continuu” ori „în direct”, consacrând nopți, weekend-uri și vacanțe. Au fost necesare felurite resurse, implicare și bani, toate în regim de voluntariat.
Faptul că ne citiți și că reveniți mereu ne încurajează și ne arată că suntem pe drumul bun. Ca publicație de tip magazin independentă editorial, nefinanţată, apărând într-o piață media vastă și cu mari resurse, avem nevoie de susținerea dv. pentru a face mai departe jurnalism psi de calitate. Fiecare contribuție de la dv., mai mare sau mai mică, este foarte importantă pentru a putea continua. Susţineţi Cafe Gradiva cu 1 euro sau mai mult - durează doar un minut. Vă mulţumim!
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este un magazin online de psihologie, psihoterapie, psihanaliză şi psihiatrie şi cu deschidere spre sfera artistică şi culturală, educaţională, socială şi a proiectelor comunitare.
