Voltaire şi criza monetară

Nefiind economist, dar econom, mă întreb dacă economiştii au meditat la această reflecţie a lui Voltaire şi ce au învăţat din ea:

Toţi banii de hârtie îşi află într-o zi, inexorabil, valoarea lor intrinsecă: nimic.

Grecii ne spun că Voltaire a anticipat multe lucruri.

Ei se întreabă de asemenea de ce liderii lor nu i-au citit pe istoricii economiei care au susţinut în mod repetat că toate experienţele uniunii monetare sau ale monedei unice au eşuat până acum, deoarece ele necesită distrugerea prealabilă a suveranităţilor naţionale, pe care oamenii sfârşesc întotdeauna prin a o refuza.

Grecii nu sunt singurii care îşi pun aceste întrebări, însă cu un optimism de neclintit – şi cu prostia subsumată – economiştii şi politicienii continuă să creadă că avem nevoie de mai multă Europă şi de mai multe lichidităţi pentru a calma pieţele financiare şi pentru a facilita îndatorarea statului. Iată ceea ce am putea percepe ca pe o goană spre prăpastie, o formă de nebunie, monetară în acest caz, extrem de contagioasă… Nu ne mai rămâne decât să-l recitim cât mai repede pe Voltaire. El, cel puţin, nu se va demonetiza niciodată.