Asociaţia Visual Kontakt vă invită să vizitaţi expoziţia „Amintiri false” de Radu Băieş. Vernisajul a avut loc miercuri, 23 mai la orele 18:00 în sediul nostru din Oradea, str. Albacului nr. 54.

Lucrările au pornit de la ideea de amintiri false, denaturarea amintirilor. Având in vedere că este vorba de un domeniu plastic, pictura, imaginea reprezintă mijlocul prin care mesajul e transmis. În cazul studiilor care dovedesc existenţa şi modul în care pot fi plantate aceste amintiri false, se foloseşte un scenariu. Acesta are rolul de a induce persoana într-o eroare, prin expunerea lui într-un anumit punct la sugestie. În acest fel, sugestia sau o altă variantă a scenariului produce confuzie, de multe ori oamenii adoptând aceste detalii sugerate în mod fals ca fiind adevărate.

Scenariul fictiv capătă complexitate în mintea persoanei expuse, iar deseori găseşte chiar şi argumente pentru a-şi susţine noua poveste. Un alt mod prin care amintirile noastre devin distorsionate este atunci când auzim o altă variantă a unui eveniment la care am fost şi noi părtaşi. Faptul că cineva ne povesteşte cu alte detalii sau chiar o versiune diferită decât cea reală ne poate convinge să preluăm această variantă, doar pentru că noi nu ne putem aduce aminte cu acurateţe adevărata linie a întâmplării.

În lucrări, imaginea unei încăperi a înlocuit un scenariu. În încercarea de a descrie cât mai bine un spaţiu, oricât am încerca, vom reuşi să descriem lucrurile care ne-au atras atenţia şi care au creat atmosfera ce defineşte acel loc. Restul lucrurilor sau obiectelor fie vor fi omise, fie vor suferi distorsiuni.

Odată începută descrierea încăperii, pentru a da cât mai mult senzaţia de ireal, am combinat un acel spaţiu real cu unul fictiv, inventat sau preluat din altă imagine. Astfel, asemenea unei amintiri false, se colează două sau mai multe imagini pentru a obţine una singură. Se păstrează un singur scenariu, în cazul lucrărilor, fiind reprezentat de aceeaşi încăpere, dar cu influenţe vizibile din partea unei alte surse.

În ansamblu, lucrările descriu plimbarea privitorului prin încăpere, iar obiectele care confirmă că este vorba de acelaşi spaţiu sunt fotoliile, care au devenit şi liantul ce conferă continuitate lucrărilor. Imaginile folosite pentru a picta provin din arhiva personală, deoarece acestă serie de lucrări reprezintă raportul senzorial propriu faţă de acest spaţiu. La nivel de privitor, ideea de „amintiri false” din lucrări este receptată sub forma unei senzaţii de iluzie, incert, energie metafizică, mister. Formele sau distorsiunile se produc în funcţie de modul în care am perceput senzorial acel eveniment, spaţiu, persoană etc.

Subiectele pe care le-am exploatat până acum au pornit de la un factor psihologic. Deşi lucrările sunt figurative, m-a interesat transmiterea unei anumite atmosfere privitorului, mai puţin latura narativă pe care figurativul o are.

Ceea ce omul gândeşte, simte şi cum interpretează mediul în care trăieşte rămâne un subiect complex, cu o deschidere largă şi din punctul de vedere al picturii. Deocamdată figurativul pare să îmi uşureze căutarea fiind un mijloc propice descrierii unei imagini, predispus deformărilor, subtilităţilor, transmiterii de informaţii vizuale..

Imaginile pe care le aleg atunci când vreau să pictez sunt deseori spaţii interioare sau grădini, locuri care îmi permit o intervenţie şi o interpretare cât mai personală. Obiectele sau personajele care apar în lucrări au rolul de a evidenţia sau de a pune în lumină atmosfera pe care doresc să o exploatez. Majoritatea fotografiilor pe care le utilizez provin din arhiva mea personală. De puţine ori folosesc o imagine în starea ei originală, iar de multe ori apelez la tehnica colajului pentru a obţine o imagine de la care să pornesc.

Ma interesează temele ce dezbat probleme, erori de funcţionabilitate în ceea ce priveşte omul şi natura lui psihologică. Aici pot menţiona şi seria de lucrări care a luat naştere de la fenomenul ce tratează „amintirile distorsionate, denaturarea memoriei”. Graniţa dintre real şi fictiv în aceste cazuri este extrem de subţire. Pentru a trasmite acest lucru prin imagini, am încercat să mă concentez asupra unor detalii care pot induce privitorului o stare de mister sau un uşor iz de ireal, prin acest lucru încercand să nu duc lucrarile spre un suprarealism evident. Consider că acesta tema suportă cu usurinţa experimentele caracteristice demersului meu artistic momentan.

Radu Băieş

n. 13 August 1988 Cluj-Napoca

Studii

– 2012- în prezent student la Masterat an 1, Universitatea de arte plastice şi design, secţia pictură, Cluj-Napoca
– 2008-2011, Universitatea de arte plastice şi design, licenţă, secţia pictură ,Cluj-Napoca
– 2004-2008 Grupul Şcolar Aurel-Vlaicu, Cluj-Napoca

Activitate profesională

– decembrie 2011: Gala Art Act, hotel Granata, Cluj-Napoca
– iunie 2011: Gala absolvenţilor 2011. Expo Transilvania Cluj-Napoca
– iunie 2010: Expoziţie de grup „ERASMART” Torino, Italia
– august 2010: Expoziţie de grup galeria Cirus, Mediaş
– septembrie 2010: Expoziţie de grup, primăria Sibiu
– iunie 2010: Expoziţie de grup,Torino, Italia
– decembrie 2008: Expoziţie de grup „Maramureşul în culori”, Baia Mare
– iunie 2007: Expoziţie de grup, Facultatea de psihologie Cluj-Napoca
– iunie 2006: Expoziţie de grup, Facultatea de psihologie Cluj-Napoca
– martie:2006: Expoziţie de grup, Primăria Baia Mare
– august 2005: Expoziţie de grup „Lumina Nordului”, Casa de Cultură Suceava

Premii, experienţe acumulata în programe internaţionale:

– ERASMUS (februarie 2010) Accademia albertina di belle arti di Torino,Italia
– Premiul Granata , pentru tineri artişti, în cadrul galei Art Act 2011