Art-terapia si terapia ocupationala*

Deseori cele doua profesii si domenii sunt confundate de catre publicul larg. Acest lucru este inevitabil datorita urmatoarelor motive:

• cele doua istorii, cea a art-terapiei si cea a terapiei ocupationale sunt strans legate, cel putin in ceea ce priveste manifestarea celor doua in afara Romaniei. Astfel, pana spre mijlocul anilor ’80, art-terapeutii lucrau in departamente de terapie ocupationala si isi ofereau serviciile ca parte integrata in cadrul serviciilor acestor departamente.
• cel de-al doilea aspect a existat si exista si in Romania – si ma refer aici la folosirea artei de catre terapeutii ocupationali ca o
  

  modalitate terapeutica in cadrul programelor de sanatate mentala.

  Putem enumera aici de la utilizarea tehnicilor proiective ca ajutor in stabilirea unui diagnostic la utilizarea artei pentru a facilita autoconstientizarea, dezvoltarea personala si comunicarea.

Atkinson si Wells (2000) identifica patru arii unde art-terapia si terapia ocupationala se diferentiaza in mod clar: educatia si pregatirea profesionala, folosirea unui singur, respectiv mai multor medii de manifestare artistica, importanta atasata produsului obtinut in cadrul procesului si directivitatea.

Educatia si pregatirea profesionala: iarasi putem vorbi doar de situatia din afara Romaniei, pana in prezent profesia de art-terapeut nefiind recunoscuta in Romania**. Astfel, in tarile unde acesta profesie exista de sine-statatoare, un art-terapeut este de obicei absolventul unei facultati, de multe ori de arte plastice, care urmeaza apoi un program formativ special in art-terapie. Pentru a deveni terapeut ocupational, de cele mai multe ori este suficienta absolvirea liceului si a unor cursuri de specializare.

Folosirea mediului de manifestare artistica: in art-terapie se folosesc de obicei mijloace de exprimare vizuala: pictura, desen, sculptura, modelaj, iar art-terapeutii au deseori si alte activitati artistice in afara de terapia propriu-zisa, fiind intr-un permanent contact cu mediul artistic. In cazul terapeutilor ocupationali, metodele folosite sunt mai diverse, incluzand jocurile de rol, muzica, scrierea, lucrul cu corpul si putini dintre acestia sunt specializati in metodele pe care le folosesc.

Importanta atasata produsului obtinut in cadrul procesului: pentru un art-terapeut, procesul si obiectul creat in proces sunt in interdependenta si de o egala importanta. Pentru un terapeut ocupational obiectivul principal este de a obtine informatii despre client privind modul cum intereactioneaza si cum creeaza.


Directivitatea: in general, art-terapeutii nu ofera teme de lucru, lasand aceasta la libera alegere a clientului, ca si alegerea materialelor cu care va lucra acesta.