Organizatorul grupal – Fantasma individuala

Dupa Didier Anzieu sunt cinci organizatori grupali:

• Fantasma individuala 
• Imagoul 
• Fantasmele originare 
• Complexul Oedip ca metaorganizator 
• Imaginea corpului propriu 

Fantasma individuala

Este propusa de Andre Missenard ca organizator grupal. Missenard descrie astfel:

Discursul grupului poate sa fie ascultat ca o punere in scena si in cuvinte a fantasmei celui care este purtator si la care, ceilalti membri ai grupului sau unii dintre ei dau replica.

Mai precis, fiecare protagonist ocupa o pozitie individuala inclusa in scenariul fantasmatic al purtatorului. Motivul pentru care fantasma individuala poate sa faca asta este data de rezonanta fantasmatica de care vorbeam intr-un articol anterior. Fantasma individuala poate sa fie un organizator in orice grup. Intr-o firma, angajatii repeta fantasma fondatorilor. Repetarea fantasmei fondatorilor permite functionarea adecvata a grupului. Se vede cu usurinta cum o firma respecta personalitatea liderilor.

Fantasmarea este o activitate preconstienta in care se combina reprezentari ale lucrurilor si reprezentari ale cuvintelor conform unor relatii complexe. Este o activitate necesara sanatatii psihice pentru ca permite o descarcare pulsionala atat la nivel intrapsihic, cat si interpersonal. Fantasmarea apare in vis, in visare, in travaliul doliului sau in travaliu creatiei. Este saraca in imaturitate afectiva, precum si in starile limita. Fantasmarea decide atunci cand o persoana devine „eu”. Capacitatea de fantasmare asigura limita intre propria persoana si exteriorul sau.

Fantasmarea se produce in cadrul unei persoane. Ca urmare nu exista fantasme de grup sau fantasme comune. Modul in care se relationeaza fantasma intre mai multe persoane este unul de rezonanta sau circulator si nu unul in care ar exista fantasma comuna. Fantasma unei fantasme comune ar fi o expresia unei relatii adezive, in care relatia fuzionala este cautata.

Fantasma este un organizator intrapsihic si unul grupal. Este o scena care se desfasoara intre mai multe persoane, la care autorul fantasmei este in general spectator si nu e un actor. Astfel fantasma functioneaza ca si organizator al grupului intern individual. Personajele se modifica, insa structura de actiune ramane aceiasi. Acest grup intern functioneaza in teoria psihanalitica atunci cand Freud elaboreaza a doua topica. In aceasta topica eul, sinele si supraeul sunt concepute ca un grup intern care desfasoara o scena respectiv regula fantasmei. Se vorbea la un moment dat despre o psihodrama a psihanalizei in care jocul celor trei instante asigura functionarea „psihodramatica” a persoanei. La Anzieu, modul in care fantasma individuala asigura functionarea grupului este urmatoarea:

Ceilalti membrii ai grupului deleaga inconstient liderului functia necesara si dificila de a forma compromisul intre sine, supraeu si realitate. Ei scapa astfel de incarcatura presupusa de conflictele aparatelor psihice individuale. Indivizii calificati ca centrali joaca rolul de Eu al grupului. Liderul devine astfel un arbitru.

Astfel ei pot sa se organizeze intr-o fantasma a unuia din ei.