Lucrarea lui Rank si Sachs lasa impresia unui ghid stufos pentru cineva care vrea sa cuprinda panoramic, dintr-o privire – insa una scrupuloasa – ceea ce inseamna psihanaliza si utilitatea ei. De altfel autorii isi formuleaza explicit scopul acestor randuri. Psihanaliza si stiintele umaniste isi propune discutarea aplicabilitatii acestei modalitati de cunoastere la diferite domenii. Cititorul este introdus in primul capitol in ceea ce inseamna notiunea de “inconstient” si apoi focusul se muta pe relatia dintre psihanaliza si mitologie, arta, religie, filosofie, etnologie, lingvistica si pedagogie. Lucrarea este un bun prilej de descoperire a modalitatilor de interpretare psihanalitica pentru numeroase atitudini, reactii, trairi (arta ca sublimare, semnificatia trairii mistice, filosofia analitica in calitate de reactie narcisica) dar si pentru decodarea unor teme si motive mitologice si culturale universale (semnificatia sexuala a focului si a vetrei, explicarea mitului oedipian). Capitolul dedicat raporturilor dintre demersul psihanalitic si cel pedagogic are valoare instrumentala efectiva, anticipand rolul si importanta diverselor tipuri de terapie si consiliere pentru dezvoltarea copilului. Restul lucrarii nu presupune asadar, neaparat, aplicabilitatea psihanalizei la diverse arii de cunoastere cat, mai degraba, o redare scormonitoare, provocatoare, a unor locuri comune culturale, sociale, lingvistice, in cheie freudiana.
Psihanalist austriac, scriitor, profesor si terapeut, Otto Rank (1884 -1939) a fost “mana dreapta” a lui Freud pentru aproape douazeci de ani, pentru ca mai apoi sa devina un binecunoscut dizident al acestuia. Aduce contributii valoroase ultimelor editii ale cartii Interpretarea viselor si numele sau apare chiar pe prima pagina dupa cel al lui Freud. Intre 1915-1918, Rank lucreaza ca secretar al Asociatiei Internationale de Psihanaliza, fondata de Freud cu cinci ani mai inainte. Creativitatea iesita din comun si teoriile sale psihanalitice sunt foarte apreciate de Freud.
Hanns SACHS (1881-1947), psihanalist austriac, s-a considerat intotdeauna un loial discipol al lui Freud, caruia ii zugraveste in lucrarile sale un portret plin de respect si simpatie. Atat in teoriile sale, cat si in activitatea sa clinica el a ramas intotdeauna in cadrul teoriei freudiene. Opera (selectiv): Ars amandi psychoanalytica (1920); Gemeinsame Tagtraume (1924); Freud: Meister und Freund (1924); Zur Menschenkenntnis (1936); Psychoanalyse und Dichtung (1942); Masks of love and life: The philosophical basis of psychoanalysis (1948).
