Nietzsche spune undeva că libertatea este un concept menit să-i culpabilizeze pe oameni pentru a-i ţine mai bine în mână. Libertatea este în bună parte un concept teologic. Dar celelalte virtuţi?
Să luăm exemplul curajului. Curajul este capacitatea de-a lua iniţiative la limita siguranţei personale, de-a asuma riscuri rezonabile, căci a te arunca în acţiune fără nici o şansă nu mai aparţine curajului, ci predispoziţiei spre sinucidere. Curajul presupune un amestec în proporţii juste a voinţei de acţiune, a unui dispreţ, moderat, pentru siguranţa personală şi a inteligenţei. Este subînţeles în curaj şi un anumit simţ social, fiindcă de cele mai multe ori întreprindem o acţiune curajoasă în folosul celorlalţi. Analiza curajului nu presupune libertatea alegerii. Curajul poate fi un dat genetic. Sau rodul educaţiei. Dar oricum este determinat. El este totuşi o „virtute”. Ca şi talentele, virtuţile sunt calităţi care te scot din mediocritate. Ca şi talentele, virtuţile se cer cultivate. Chiar luând cunoştiinţă de lipsa libertăţii, omului îi rămâne un vast program de perfecţionare personală şi socială.
Ion Vianueste psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Foto: Alice Wellinger, Lack of Civil Courage, editorial illustration for an article about the lack of civil courage in our daily life
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.