Ce credea Cioran, editat astăzi în Pléiade*, despre Editura Gallimard? Într-o scrisoare din 4 decembrie 1970 către Armel Guerne, apărută la Editura l’Herne, el spunea:
E o editură la care nu merg mai niciodată. M-aş întâlni acolo cu prea mulţi scriitori, persoane demne de dispreţ pe care le detest cel mai mult din lume. Mai ales de romancieri fug. Dacă ar trebui să aleg între un lagăr de concentrare şi să citesc un roman, n-aş ezita nici un moment. Am oroare să mă întreţin cu persoane ale căror producţii îmi sunt, ca să zic aşa, interzise. Despre ce să vorbesc cu ei, când ceea ce fac ei este de neconceput.
Această corespondenţă e un regal. Ea acoperă anii ’60 şi ’70. Cioran ni se descoperă chiar mai cioranesc şi mai reacţionar decât de obicei – nu rataţi scrisorile sale despre Mai ’68 – şi, prin urmare, omul cel mai amabil cu putinţă şi scriitorul cel mai liber dintre toţi.
 Roland Jaccardeste scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
tonic! cioran era plin de viata! ca sa ma inviorez, citesc cioran, la mine chiar functioneaza!imi pare bine ca am avut ocazia sa recitesc acest fragment.
In the deepest hour of the night, confess to yourself that you would die if you were forbidden to write. And look deep into your heart where it spreads its roots, the answer, and ask yourself, must I write?
Put out my eyes, and I can see you still,
Slam my ears to, and I can hear you yet;
And without any feet can go to you;
And tongueless, I can conjure you at will.
Break off my arms, I shall take hold of you
And grasp you with my heart as with a hand;
Arrest my heart, my brain will beat as true;
And if you set this brain of mine afire,
Then on my blood-stream I yet will carry you.
[Rainer Maria Rilke]