In teoria lui Freud termenul de „penis„ apare cu doua sensuri: atunci cand vorbeste despre descoperirea de catre copil a diferentei dintre sexe in invidia de penis si atunci cand vorbeste despre castrarea oedipiana, castrare psihica. Lacan distinge intre falusul real, falusul imaginar si falusul simbolic, corespunzator celor trei registre, Real, Imaginar si Simbolic.

Conceptul de falus real pastreaza sensul de baza al termenului din teoria freudiana ca invidie de penis; descoperirea falusului real de catre copil deschide ceea ce cunoastem a fi faza falica. Obtinerea de placere prin masturbare, atat la fata, cat si la baiat, este sursa de anxietate pentru copil nu numai ca urmare a interdictiilor exterioare, ci si pentru ca aceasta placere reprezinta o intruziune a Realului in ceea ce Lacan numeste triunghiul imaginar oedipian. Prin acest din urma termen el desemneaza relatia dintre copil, mama si obiectul matern al dorintei (falusul imaginar al mamei). Obiectul real al dorintei mamei este penisul tatalui. Obiectul imaginar al dorintei ei este falusul imaginar. Masturbandu-se, copilul aduce in campul Realului acest obiect imaginar al dorintei mamei (al treilea din relatie) deoarece prin acest act copilul iese psihic in mod sanatos din fuziunea cu mama (stim de la Freud ca pana la aceasta etapa placerea era obtinuta anaclitic, adica sprijinindu-se pe satisfacerea altor trebuinte). Aceasta iesire din fuziune e sursa de anxietate pentru copilul de ambele sexe. Pana la intrarea in faza oedipiana, cand tatal incepe sa joace un anumit rol pe scena psihica a copilului, acesta se identifica cu obiectul imaginar al dorintei mamei – falusul imaginar al acesteia – pentru a-i satisface dorinta, satisfactie materna care il valideaza ca existand. Falusul real, prin actul investirii sale libidinale, reprezinta un prim pas catre renuntarea copilului de a se mai identifica cu acest obiect imaginar al dorintei mamei. Falusul real, ca element psihic, este un obiect-Sine care face trecerea de la identificarea totala a copilului cu falusul imaginar al mamei la aparitia si rolul tatalui care va impiedica, prin actul castrarii, aceasta identificare a copilului.

Falusul imaginar reprezinta obiectul-Sine pierdut din campul Realului de catre copil odata cu abandonarea dorintei de a se identifica cu falusul imaginar al mamei. Imposibilitatea sanatoasa a acestei identificari sta la baza dobandirii de catre copil a acestui obiect imaginar. Lacan spune ca si fata si baiatul trebuie sa renunte la a fi falusul imaginar al mamei. In triunghiul imaginar oedipian, tatal are rolul de obiect al dorintei mamei, astfel incat acest „intrus„ va deveni celalalt obiect al dorintei mamei, sursa de gelozie si anxietate pentru copilul de ambele sexe, spune Lacan. Trecerea falusului din registrul Real in cel Imaginar presupune aparitia sa ca falus imaginar. Lacan spune ca ambele sexe poseda un falus imaginar ca rezultat al acestei desprinderi din fuziunea cu mama. Prin urmare, copilul nu va mai fi un falus imaginar, ci va avea unul.

In ceea ce priveste conceptul de falus simbolic, Lacan complica lucrurile pentru ca, spune el, acesta se prezinta diferit la fata si la baiat. Ca rezultat al faptului ca baiatul renunta de a fi falusul imaginar al mamei, el isi construieste un semnificant falic, adica un falus simbolic ceea ce reprezinta tocmai functia falica pe care si-o asuma prin identificarea cu tatal. La fata, prezenta falusului simbolic trebuie inteleasa tocmai prin absenta acestui semnificant falic. Aceasta absenta este un lucru prin ea insasi si anume este un falus simbolic. In teoria lacaniana, absenta este un loc psihic si o prezenta semnificativa prin sine deoarece in Simbolic localizeaza Lacan dorinta adica absenta obiectului dorit sau lipsa.

Conceptul de falus in teoria lui Jacques Lacan da seama de procesul formarii identitatii sexuale a individului.

*