Iată un sfat al lui Cioran pe care îl urmez fără nici o dificultate: trebuie să ne străduim să-l înăbuşim pe autorul din noi şi să nu dăm importanţă creaţiilor noastre. Calea cea mai sigură de a fi nefericit pentru un autor este să viseze la destinul operei sale.
Persoana infidelă, îmi spunea Cioran, este cea care nu-şi aduce aminte ori îşi aminteşte prea puţin. Am putea merge chiar mai departe, considerând memoria drept însăşi condiţia vieţii morale.
Să ne bucurăm, deci, de o memorie slabă…
Singurul lucru care nu ne plictiseşte deloc este să distrugem lumea. Pe un banner verde [ecologist], asta ar face senzaţie. E necesar un anumit grad de rafinament pentru a fi sensibil la estetica dezastrului. Şi trebuie mai ales să fi meditat îndelung la spusele lui Buddha:
Nimic nu merită să fie dorit.
Un nihilist ar conchide: mai bine decât să învingi e să visezi să mori. Dar un nihilist autentic nu ar ţine un blog cu fete lascive care se abandonează dorinţelor lor…
 Roland Jaccardeste scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
excelent!
Eu mananc salata de fructe cu frisca acum 😉