până la urmă mi-am cumpărat şi eu un televizor color şi noaptea trecută am dat peste filmul ăsta: în Paris e un individ care n-are nici un ban dar poartă un costum de fiţe şi-un nod perfect la cravată nu e nici îngrijorat nici beat în schimb tipul stă toată ziua într-o cafenea şi toate femeile frumoase sânt îndrăgostite de el şi cumva reuşeşte să-şi plătească la timp chiria şi tot urcă şi coboară nişte scări şi cămăşile strălucesc pe el şi le spune fetelor că ele nu ştiu să scrie poezie că el ştie dar nu simte deocamdată nevoia pentru că el acum caută de fapt Adevărul. tunsoarea lui e şi ea perfectă nu e niciodată mahmur n-are nici un tic nu i se zbate nici o pleoapă iar dinţii veşnic alb perfecţi.
ştiam ce urmează: tipul avea să rămână cu poezia femeia şi Adevărul. aşa că am închis televizorul gândindu-mă, aşa-ţi trebuie, în pizda mă-tii, cretinule, le meriţi pe toate trei.
Alexa Pleşcaneste psiholog. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.