Am lasat sa curga zilele de sarcina asa cum au vrut ele. Drept urmare, au fost pline pana la ultima. Am fost o graviduta activa, inlacrimata, uneori furioasa, alteori plangand din senin ca un copil mic, preocupata de mine, de viitorul meu bebelus, de sotul meu. Nu m-au ocolit spaima legata de nastere, de cezariana, nici gandul ca o sa mor. Cum ar fi putut sa fie altfel?

Prima data cand am simtit un semn din burtica tineam intr-o mana un volum Freud, iar cu cealalta imi incalzeam puiul sau il feream de trecutul meu, chiar daca acum am inteles. A fost ca un ciocanit scurt in palma mea. De-atunci am continuat sa vorbim in toate diminetile in care m-am trezit, mi-am lipit palma de usa catre incaperea miraculoasa (buricul prin care in copilarie am fost convinsa ca se nasc copii), iar omuletul de dupa ea mi-a raspuns de fiecare data, fara exceptie.

Sunt aici. Nu te mai teme.

– parca acesta s-a vrut a fi efectul fata de emotiile mele.

Au trecut cateva zile de cand minunea mea a pasit in afara camarutei ei protectoare si-a dat de mine si doar o zi de cand i-am aratat-o pe cealalta, camera ei adevarata, unde am marea bucurie sa o fac sa se simta iubita si linistita. Am descoperit un sot minunat in rol de tata exceptional. Pe mine m-am regasit cu adevarat mama, fara s-o uit pe Ana, fetita pe care am ingrijit-o acum 19 ani. Si-am simtit nevoia sa-i multumesc terapeutei mele pentru ca viata mea arata astfel astazi. Credeti-ma, n-ar fi fost posibil sa am un astfel de prezent fara efortul sustinut al meu si al femeii care imi e alaturi de mai mult de cinci ani. Imi vine sa-i spun multumesc lui Freud c-a existat, unei foste colege care acum aproape douazeci de ani citea Trei eseuri asupra teoriei sexualitatii, iar eu i-am rapit cartea si-am descoperit ceea ce cred c-am cautat, analistei mele pentru ca a crezut in el si in teoria lui si, de nepretuit, in vocatia ei, celor doi colegi de la Dilema Veche care m-au ajutat s-o intalnesc, bunicii mele, ca mi-a spus, in final, secretul ei, sotului meu pentru c-a aparut si-a doua oara in viata mea, dupa ce prima data pare ca fusese prea devreme pentru mine, si mie pentru c-am avut o atat de puternica dorinta de a ma vindeca pe mine, pe cei existenti si pe cei care vor fi urmat sa vina.

Va multumesc si voua, celor care m-ati citit aici. V-am scris astazi pentru ca am ramas datoare cu un raspuns din ultimul text publicat.

E fetita. Am castigat. Cu totii.

Ea e gingasa mea minune: Ilinca Miriam.