Ce a fost la început: crima sau supraeul? Există o structură mintală preformată care pavează calea cupabilităţii? Ea ar putea fi constrângerea exercitată de principiul realităţii, alimentată de energia feroce a inconştientului, modelată de reprezentarea tatălui?
Ca întotdeauna în astfel de întrebări de tipul „ce a fost mai întâi, ghinda sau stejarul”, răspunsul este imposibil de dat. Dar se deschide o poartă mai misterioasă decât cea strict deterministă în analiza libertăţii. Este pus în evidenţă caracterul procesual al deliberării. Dezbaterea dintre „bine” şi „rău” există, chiar din pespectiva cea mai deterministă. După cum există o dezbatere interioară despre alegerea tipului acţiunii. (Cazul celui care, în faţa unei mari ofense, umblă „ca un nebun” între magazie şi pod, spre a se decide dacă trebuie să ucidă pe cel ce-l urăşte cu toporul sau să se spânzure el cu funia). Am vorbit deja despre „virtuţi”, pe care le înţeleg ca un proces de dezbatere prin care ajungi la tine. Aceeaşi dezbatere internă se regăseşte în alegerea dramatică a vieţii – în care caz ucizi – sau a morţii – sinuciderea.
Poate că este un efect de ruletă. Există ceva aleatoriu în orice decizie. Sau decizia este rezultatul unui proces de integrare, a unei mulţimi de experienţe, de influenţe (supraeu) care converg spre un act.
 Ion Vianueste psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Foto: alek lindus, 2009
Interesant articol ! Felicitari !
Fiecare ghinda este un rezultat al unui stejar….iar stejarul originar nu exista ca stejar ci ca un rezultat al unui proces ce-l duce la a fi stejar….stejar ce sufera si el modificari/adaptari in functie de conditiile de mediu 🙂