Citiţi despre

Ieri autist, azi schizofrenic. Despre cum a eradicat Statul Român autismul în rândul adulţilor

Psihanaliza este cea mai buna metoda de abordare a subiectivitatii

Nou grup de formare în psihoterapie integrativă la Satu Mare

In seria a cincea din The Sopranos, in primul episod, exista o scena interesanta intre doi gangsteri. Chris si Paulie sunt doi dintre apropiatii lui Tony Soprano. Ei sunt parteneri de afaceri si Chris e mai mic in rang decat Paulie, care e capitan. Ei se afla in clubul unde mafiotii se aduna de obicei, Bada Bing, si spun o poveste despre un rus pe care l-au ucis. Povestea, care a fost relatata intr-un episod anterior, e destul de complicata emotional pentru Chris si Paulie, care s-au ratacit in padure si au fost aproape de a ingheta. In poveste exista momente de tensiune importante pentru amandoi, in special legate de responsabilitatea unuia sau a altuia pentru pericolul prin care au trecut.

In povestea spusa de Chris, accentul e pus pe momentele glorioase si „amuzante„ din intamplarea cu rusul. Chris povesteste cum l-au impuscat pe rus si cum rusul nu a murit, cum i-a sarit in fata lui Chris cand a deschis porbagajul. Sau cum l-au impuscat in cap si cum bucati de carne au zburat in aer. La un moment dat, din povestea in care cei doi aratau eroic, incep sa apara la suprafata bucati de vina si de poveste unde cei doi sunt vulnerabili, pierduti si fac greseli.

[Secventa pe care o analizez e in clipul de mai sus]

Chris incepe dialogul cu Paulie pentru a-i reprosa esecul afacerii:

Chris: L-am fi prins pe nenorocit, daca nu ti-ai fi pierdut pantoful.
Un alt mafiot: Stai un pic, ti-ai pierdut pantoful? Nu ne-ai spus de asta.
Chris (cu un ton sarcastic, „feminin„, il imita pe Paulie): Chris, nu ma lasa aici, te rog.
Paulie (ii raspunde lui Chris): Nenorocitul dracului! (You cocksucker).

Cei doi aproape ca sar la bataie, dupa un schimb de replici acide si injuraturi. Cum poate fi inteleasa violenta psihologic? Incerc sa citesc violenta folosind o perspectiva dezvoltata de stanga academica americana in principal, in teoriile legate de feminism, de studiile gay si queer si de psihanaliza.

Daca luam, sa spunem, un punct de vedere psihologic feminist, atunci putem sa vedem violenta declansata de o problema a masculinitatii. Cei doi gangsteri nu pot sa-si accepte esecurile si vulnerabilitatea pentru ca ele sunt codate feminin. Cei doi se apara de umilinta si devin violenti pentru ca sunt rusinati ca „femei„, sau se umilesc unul pe celalat pentru a se pune intr-o pozitie inferioara, de femeie. Violenta este generata de umilirea profunda pe care si-o aduc reciproc pentru ca se vad unul pe altul ca inferiori. Performanta umilirii reciproce este cu atat mai grava, cu cat este desfasurata in fata altor colegi in ale crimei, in fara carora ei cred ca trebuie sa mentina un standard de masculinitate impecabila. Paulie si-a pierdut pantoful si este ridiculizat de Chris, care imita o voce „feminina„ care cere ajutorul:

Nu ma lasa aici, Chris.

Pentru ca au internalizat o imagine sexista a ce inseamna feminitatea, cei doi ajung sa se bata. Ei nu inteleg cum se umilesc reciproc pentru ca nu inteleg cum sunt afectati de un sistem mai larg de inegalitate sociala.

Daca privim prin ochelarii de tip studii gay, combinati cu o supralentila feminista, atunci cei doi devin violenti pentru ca nu isi inteleg homoerotismul. Chris si Paulie sunt intr-o relatie afectiva intensa, in care exista un schimb profund de sentimente de atasament si ura. Problema intervine in momentul in care ei nu reusesc sa isi inteleaga sentimentele decat heterosexual, intr-un tipar ingust de afectivitate neinteleasa. Pentru ca cei doi sunt implicati emotional, exista atractie serioasa. Dar pentru ca traiesc intr-un sistem de exploatare care se bazeaza pe o heterosexualitate normativa, ei nu inteleg ca exista atractie, dorinta, invidie si idealizare in raportul intre ei. Ei trebuie sa respinga atractia dintre ei – you cocksucker – si o fac prin eliminarea oricarei dorinte sexuale.

Cele doua lentile – cea feminista clasica si cea gay – se bazeaza pe un model care pleaca de la ipoteza ca exista un sistem de dominatie in care barbatii albi, heterosexuali au resurse, putere politica si aliati in limbaj care ii fac domine social. Sexismul si homofobia se impletesc reciproc in mentinerea inegalitatii sociale. Violenta, cand se declanseaza, e un rezultat al incorporarii profunde a unor norme strambe, care legitimeaza un sistem de dominatie politica.

Se poate gandi totusi putin oblic, fara a accepta cele doua lentile ca fiind unicele posibile si fara a cadea intr-un conservatorism social?

Eu cred ca da. De pilda, putem sa ne gandim la dialogul intre Chris si Paulie ca fiind unul in care se negociaza o relatie afectiva, care nu e diferita de dialogurile normale, sau certurile normale de familie. Imitatia vocii, feminina, si insulta, cocksucker, nu trebuie neaparat si imediat circumscrise ca fiind doar homofobe si sexiste. In loc sa fie exceptionale, ele pot fi privite ca normale intr-o economie afectiva care nu face diferente mari intre o cearta intre doi mafioti, doi parteneri in cuplu sau un presedinte si un prim-ministru in Romania. Ele nu trebuie evaluate cu o grila de „mai bine„, ca se poate mai bine in mod necesar, ci pot fi vazute ca un moment intr-o negociere afectiva intensa. Dialogul intre Chris si Paulie este unul al unei relatii care are propria ei dinamica, greu de prins cu teorii mai largi bazate pe un model de dominatie-victima. Cei doi au un raport de putere unul cu celalalt, in care dorintele, violenta si ura sunt la fel de normale ca orice alt dialog, pe care il vom inzestra altfel cu proprietati nobile: profund, inspirational ori orice altceva. Dupa dialog, Chris si Paulie se impaca temporar. Ca un cuplu care trece prin suisuri si coborasuri emotionale, Chris si Paulie pot fi si altceva decat doar doua persoane homofobe si sexiste.