Citiţi despre

Lumea în care mi-ar plăcea să trăiesc

Cand Berger i se confeseaza lui Yalom…

Asistentul social al anului 2014 este sibianca Loredana Diana Botea

Tony Soprano si Dr. Melfi intr-o sedinta de terapie

The Sopranos a constituit un eveniment in istoria cablului in televiziune. Cand a rulat prima data in 1999 a inaugurat o epoca, si anume epoca lui „experimentele interesante nu mai sunt in film, cat in seriale„. Daca anii ’80 si ’90 mai eram interesati cat de cat de experimente in televiziune (cum ar fi, de pilda, filmele lui Scorsese), cinematograful a devenit in America in mare parte un loc pentru rularea unor clisee sau filme care nu mai inoveaza. Daca Twin Peaks, pe care l-am vazut in anii ’90 mic si terifiat (dupa care am avut cosmaruri serioase) a deschis seria de seriale inovative, The Sopranos a adus lumea brutala, reala si foarte apropiata de experienta urbana a spectatorului american. El a deschis calea catre The Wire, un serial extraordinar despre o retea de droguri in Baltimore, Mad Men, serialul despre lumea advertisingului in anii ’50, ori In Treatment, un show care se bazeaza pe explorarea unor sedinte de terapie.

In The Sopranos, partea care il face cu adevarat interesant este ca mafiotul nostru, Tony Soprano, merge la psihiatru, pentru ca are atacuri de panica. Terapeuta, Dr. Melfi, este, din cate banuim, formata in traditie psihanalitica, pentru ca analizeaza in limbaj de angoasa de castrare si complexe oedipiene. Acum, dincolo de faptul ca exista o istorie serioasa a caricaturizarii sedintelor de terapie in film (vezi seria Analyze This), The Sopranos vrea sa surprinda realul unor sedinte de terapie. Ideea showului este ca descrie foarte exact viata unei familii de mafioti din New Jersey, iar acuratetea si senzatia de real sunt importante pentru calitatea serialului. Ce vor realizatorii showului este sa redea cat mai precis o relatie terapeutica, asa cum poate ea sa fie descrisa fictional in televiziune.

Acum, cum se intalneste Tony Soprano cu Sandor Ferenczi? Ce are de face un mafiot imaginar din New Jersey cu psihanalistul maghiar care a fost primul care a teoretizat posibilitatea analizei mutuale? Cred ca am sa scriu mai mult despre intalnirea lui Ferenczi cu Soprano, dar o sa incep cu cateva vignete din film. Suntem in primul an, in episodul patru care se numeste Meadowlands. Tony isi vede psihiatra odata pe saptamana si incepe sa aiba fantezii erotice cu ea. Episodul se deschide cu un cosmar al lui Tony, in care sedinta de terapie, viata lui de gangster si familia sunt in devalmasie.

Tony incepe sa fie foarte curios in legatura cu viata psihiatrei si vrea sa afle cat mai multe de la ea.

Tony: Am dubii despre aranjamentul nostru. Protectia [intrerupere]. Vin aici, iti spun lucruri, nu stiu cat de sigura este asta.
Dr. Melfi: Inteleg ingrijorarea ta, dar ti-am spus care sunt regulile de baza. Cat timp nu aud nimic care sa te incrimineze [intrerupere]
Tony (foarte furios si in jargon de mafiot): You don’t fucking get it. Doar pentru ca sunt aici, eu sunt incriminat. Daca ma vede cineva si spune altcuiva, devin o celebritate.
Dr. Melfi (calma): Eu am crezut ca am progresat in privinta narcisismului tau.
Tony (exasperat): Cine esti tu?
Dr. Melfi: De ce e atat de important pentru tine sa stii?
Tony: Stii, maica-mea m-a invatat sa nu raspund la o intrebare cu o intrebare.
Dr. Melfi (relaxata si pe jumatate glumind): Deci, mama ta te-a invatat ceva pana la urma?
Tony: Daca eu te-as intreba pe tine in cine ai incredere, ce ai zice?
Dr. Melfi: I will have to take the Fifth (trebuie sa ma pun sub protectia celui de-al cincilea amendament).

Ce se intampla in relatia intre Tony si Dr. Melfi? De ce zice ea ca trebuie sa se puna sub protectia celui de al cincilea amendament? Al cincilea amendament reprezinta o institutie de baza in procesele legale in Statele Unite, pentru ca asigura protectia unei marturii sub diverse conditii, dar mai ales te asigura ca nu ai sa depui marturie impotriva ta. The Fifth a constituit pentru multa vreme protectia legala a celor acuzati ca fac parte din crima organizata si i-a aparat de posiblitatea de a divulga informatii personale. Ce este interesant e ca terapeuta raspunde la intrebarea lui Tony cu o formulare care ar fi mai potrivita pentru mafiotul nostru. Terapeuta, de fapt, raspunde cum ar raspunde Tony. Amandoi sesizeaza intamplarea, iar Dr. Melfi continua:

Imi pare rau, nu am fost constienta de ceea ce spun.

Ce se intampla in acest moment din episod este ca inconstientele celor doi – a lui Tony si a Dr. Melfi – isi dau intalnire si exista un moment de fuziune. Tony pare relaxat si interesat de proces, iar scena ne indica ca terapia incepe sa se adanceasca. Cei doi sunt intr-o relatie in care este depasita temporar bariera unei relatii profesionale si se realizeaza un moment de contact autentic. Dr. Melfi nu face inca auto-dezvaluire (asta o sa analizez in partile urmatoare), dar vorbeste limba pacientului. Pentru Ferenczi cel mai important rezultat al analizei mutuale este ca produce spontan senzatia de real din terapie. Schimbul direct face ca cei doi parteneri sa se apropie cu adevarat unul de celalalt, chiar daca intr-un spatiu iluzoriu si temporar. Tony nu o analizeaza inca pe Dr. Melfi, dar experienta lui si limbajul lui devin un important punct de acces pentru a intelege ce se intampla in relatia terapeutica. Introducerea unui termen clinic – Melfi ii spune lui Tony: „tu esti narcisist” – este imediat contracarata de apropierea celor doi prin faptul ca psihiatrul vorbeste limba gangsterului.

Revin cu partea a doua in care Tony isi „analizeaza„ psihiatrul.