Ştefan Lungu publică, în Gradiva, o scrisoare în care face observaţii interesante asupra psihanalizei curajului. El dă drept exemplu de curaj actul unui tată care, deşi nu ştie să înoate, se aruncă în apă spre a-şi salva copilul. De aici trage concluzia că „virtutea” (aşa am numit-o) curajului aparţine regnului necesităţii, e din sfera lui „trebuie”. Ştefan Lungu se situează astfel în sfera kantiană: imperativul categoric. Legea morală e ancorată în lucrul în sine care este fiiinţa umană.
Fără să-l contrazic principial, voi remarca numai că exemplul pe care îl dă este destul de special. Oare nu este vorba în cazul particular al unei relaţii tată-copil de un adevărat act reflex, care scurtcircuitează conştiinţa? În acest caz nu mai avem de a face cu imperativul categoric, ci cu ceva care ţine de determinismul biologic. Pentru mine, curajul implică o anumită deliberare, este un proces complicat prin care fiinţa se situează în raport cu actul, dar nu neapărat din punctul de vedere al eticii pozitive, al „binelui” (căci trebuie să fii curajos şi ca să dai o „lovitură” la o bancă, sau o lovitură de stat).
Dar asta nu infirmă ceea ce spune corespondentul meu: curajul se subsumează principiului realităţii. Însă nu tranşează în ce direcţie se îndreaptă curajul de care dăm dovadă, nu sufocă alegerea.
 Ion Vianueste psihiatru, romancier, memorialist, eseist, un observator constant şi atent al vieţii intelectuale şi publice de la noi şi de pretutindeni. Subscrieţi la Cafe GradivaPrimiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens. Urmăriţi-ne pe WhatsAppAbonaţi-vă la Newsletter |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Va sunt recunoscator pentru raspuns si, in mod special, pentru atentia acordata exemplului invocat de mine. Trebuie sa recunosc ca aveti dreptate cand spuneti ca el nu este rezultatul imperativului categoric. Dar, ca sa admit asta, a fost nevoie sa reiau "Bazele metafizicii moravurilor", de unde si reactia mea intarziata (intarziere pe care, pe aceasta cale, va rog sa o scuzati). Cu permisiunea dumneavoastra, voi raspunde mai pe larg in articolul viitor.
Aici este articolul in care raspund, asa cum am promis: http://www.cafegradiva.ro/2012/09/morala-in-granitele-psihanalizei.html