Grupul – cand e intr-o situatie analitica?

Iata o intrebare importanta – Ce se poate denumi psihanalitic cand vorbim de grup? Daca avem o regula care este denumita in psihanaliza regula fundamentala, am putea presupune ca este esential sa o avem si in situatia grupului. Sa spui ceea ce ai in minte asa cum este in mintea ta, fara sa selectezi si sa alegi. Daca am aplica regula fundamentala ca atare in psihanaliza grupului, ceea ce ar rezulta ar fi o cacofonie (Anzieu). Pare sa fie o dificultate tehnica – cum lasi un grup sa se exprime si in acelasi timp sa ne incadram in regula fundamentala. In aceasta varianta suntem intr-un impas.

Este necesar pentru a merge inainte sa facem un pas inapoi si sa ne intrebam: de ce regula fundamentala? Scopul ei este sa permita asociatiile libere. Urmarind modelul silabelor, fiecare parte este o silaba care nu are un sens in sine, dar care impreuna formeaza un cuvant. Atunci intrebarea poate sa fie reformulata – exista asociatii libere grupale? Ce ar presupune asta? Ca succesiunea mesajelor pe care membrii grupului o fac are un sens, iar acest sens poate sa fie ascultat. In aceasta varianta ar fi necesar sa ne situam pe o pozitie in care oamenii se pot exprima liber. Asadar ne vom intoarce la conditiile initiale – intersubiectivitate si o regula fundamentala adaptata grupului. Asadar, vom vorbi despre o perioada in care asociatiile libere sunt posibile, iar grupul se va simti suficient de comod pentru a putea sa exprime.

In paralel in psihodrama exista urmatoarea regula – ca membrii grupului sa aiba relatii intersubiective si nu interdependente. Este mai simplu de pornit de la ceea ce inseamna interdependenta – ca ceea ce spui sau faci sa nu fie dependent de opinia celorlalti, de ceea ce gandesc si de ceea ce au in minte ceilalti participanti. Acest principiu al intersubiectivitatii se traduce in preferinta pentru cunoasterea participantilor in cadrul grupului, adica ei sa nu se cunoasca dinainte si sa nu aiba alte relatii care ar incuraja interdependenta. Daca doi participanti la acelasi grup sunt colegi de birou, atunci faptul ca au relatii deja va conduce la o cenzurarea importanta in exprimarea lor in grup pentru ca orice continut va putea sa fie, fantasmatic, „folosit” ulterior. Ne vom afla in situatia sa ne intrebam cand sunt posibile asociatiile libere.

Din punct de vedere tehnic ne putem gandi ca sunt mai multe variante de la a genera. 1) Tacerea moderatorilor. Intrucat grupul se va confrunta cu o tacere, el va reactiona in mod inconstient dupa propria structura. 2) Medierea. In mediere se utilizeaza un instrument care permite proiectia si atrage persoanele in a se exprima dincolo de propria gandire. 3) Dialogul alternativ. Intr-o prima etapa se propune un text, un film, o prezentare. Grupul primeste sarcina sa lase liber ceea ce simte. 4) Interpretarea dinamicii de grup. Moderatorul intervine prin interpretarea angoaselor si a rezistentelor propunand astfel o imagine diferita a grupului. Interpretarile sunt mereu „aici si acum”. 5) Spontaneitatea moderatorului. In contextul in care simte ca fiind stabil cadrul (prin cadru inteleg aici unitatea de timp, loc si sarcina) poate sa construiasca prin creativitatea proprie spatiul asociativ necesar unei situatii analitice.

Putem considera ca o situatie este necesar sa fie creata pentru a fi psihanalitica. Regula fundamentala a grupului nu functioneaza de la inceput si nu poate sa fie astfel decat prin stabilitatea grupului. Un grup care isi modifica permanent componenta nu va putea sa ajunga intr-o situatie psihanalitica. Ca urmare exista o regula specifica grupului si care se numeste „regula asiduitatii”. Aceasta regula este cea care sintetizeaza situatia analitica – in absenta ei vom putea vorbi despre un grup, dar niciodata despre un grup intr-o situatie analitica.

Intrebarea pe care v-o propun este: Cand credeti ca o situatie poate sa fie denumita psihanalitica? Care ar fi conditiile sine qua non?