 |
| Dr. Melfi este pe punctul sa ii spuna lui Soprano numele persoanei care a violat-o |
Cea mai importanta calitate a serialului The Sopranos este ca imi pune probleme serioase de identificare. Ca telespectator, pot sa fiu mai multe personaje in serial. Vreau sa ma identific cu doctorul Melfi, de pilda, care face o munca bine platita, este clasa mijlocie, citeste The New Yorker si e desteapta. Ma identific cu dr. Melfi, dar in acelasi timp privesc lumea prin ochii lui Tony Soprano. Dr. Melfi face tranzitia inspre lumea lui Tony Soprano, care e violenta, plina de ambiguitati morale si care are atractia interzisului. Inteleg diferitele probleme si dileme pe care le are un mafiot si nu trebuie neaparat sa il invidiez. La fel ca in The Godfather, serialul ma incita pentru ca imi asigura posibilitatea de a ma imagina in lumea unui personaj violent. Pentru o ora e ca si cum locuiesc in lumea lui Machiavelli din Principele, unde nu exista un cod moral absolut. Tony Soprano ia ceea ce crede ca este a lui, dar in acelasi timp navigeaza un spatiu complicat al regulilor familiei mafiote. Totusi, spre deosebire de The Godfather, in The Sopranos am distanta sigura a identificarii cu terapeuta lui Tony. In sensul asta, The Sopranos este un serial mai putin riscant. Nu trebuie sa imi pun probleme complicate de etica, pentru ca stiu ca exista un dr. Melfi, care este buna, are grija de problemele emotionale ale lui Tony si, in plus, face bani frumosi din asta. Dr. Melfi este o trambulina sigura pentru privitorul care se crede „normal„, pentru ca intretine iluzia neutralitatii, a unui spatiu dincolo de violente, de griji, de probleme, de suferinta importanta care este generata de faptul ca sunt viu. Dr. Melfi este un truc, un dispozitiv ireal pe care de multe ori il cream in terapie, pentru ca ne imaginam lumea analistei / analistului ca fiind un spatiu sigur, al bunastarii si al sanatatii clasei mijlocii.
Lumea asta cumva simpla, unde am acces la siguranta emotionala, este distrusa intr-un episod din al treilea an care se numeste „Angajatul lunii„. Dr. Melfi este violata intr-o parcare. Dintr-odata, se face o legatura de efect intre cele doua lumi, care functionau mai mult intr-un registru schizoid. Violenta, nedreptatea, frustrarea explodeaza in lumea doctorului Melfi, care nu trebuie acum sa mai aiba terenul moral inalt care ii permite sa faca judecati de valoare de pe o pozitie neutra. Violatorul scapa politiei si chiar si relatiile sotului si banii nu reusesc sa ii ofere lui Jennifer Melfi satisfactia ca este in siguranta. Ca dr. Melfi, si noi simtim ca lumea sigura, fara gauri, a analizei, este distrusa. Suntem aruncati din nou in lumea lui Godfather, fara repere morale absolute.
In episodul care precede „Angajatului lunii”, dr. Melfi incepe sa cedeze la presiunea analistului si a partenerului, care ii sugereaza sa opreasca terapia cu Tony. Doi barbati (analistul si partenerul) ii spun ca nu este etic sa ingrijeasca un mafiot. Melfi ii sugereaza lui Tony ca ar fi cazul sa se duca un terapeut CBT (Terapie cognitiv-comportamentala), pentru ca nu isi munceste castigurile din terapie. Ei bine, situatia se schimba dramatic dupa ce Melfi este violata. Spre deosebire de impulsul initial, care este acela de a il impinge pe Tony catre un alt terapeut, Melfi realizeaza ca in mintea ei a creat o relatie puternica cu Tony. In clipul pe care il atasez, Melfi povesteste un vis analistului si realizeaza cine este cainele negru care o razbuna. Cainele negru este Tony Soprano, care poate sa ii ofere o satisfactie pe care nu o poate obtine pe cale legala. Cainele musca din violator si ii produce terapeutei o satisfactie enorma. Desi scena poate sa cada intr-o facila analiza caricaturala, pentru ca aduce in minte o forma de psihanaliza timpurie (daca ai visat un caine negru, el este desigur mafiotul pe care il analizezi), ea este mai complicata pentru ca nu face o identificare simpla intre un moment din vis si un pozitie inconstienta. Cainele negru nu este evident, in mod absolut, Soprano, ci devine un stand in pentru Soprano in interpretarea pacientei.
Serialul reuseste sa problematizeze foarte eficient relatiile etice si de clasa in America. Daca partenerul lui Jennifer Melfi, si el italian, este impotriva violentei si il trateaza pe Tony ca pe un personaj declasat care afecteaza imaginea comunitatii italiene-americane, el se schimba rapid dupa violul asupra lui Jennifer. El gandeste si actioneaza ca cineva care ar fi Tony Soprano daca l-ai muta in lumea complicata a mafiotului. Lipsit de siguranta pe care ti-o da clasa sociala, partenerul lui Jennifer Soprano devine chiar personajul pe care l-a atacat in permanenta pana la momentul violului. Ca si Tony, vrea sa ucida, sa se razbune si sa distruga pe cel care i-a facut rau.
Daca episodul este foarte complicat pentru ca imi distruge reperul lumii sanatoase pe care am construit-o in serial, el nu isi duce intentia nihilista pana la capat. Se opreste in final pentru a omagia, din nou, ideea de granita profesionala. Dr. Melfi este pe punctul de a ii spune lui Soprano ca a fost violata si de a face apel la resursele mafiotului pentru a se razbuna. Totusi, desi izbucneste in plans, dr. Melfi se opreste la timp. Tacerea terapeutei, ne spun creatorii serialului, da o ultima sansa moralitatii. Dr. Melfi, pana la urma, isi face treaba profesionist si nu cere ajutorul pacientului.
 Bogdan Popaeste pasionat de psihanaliză, nu îi plac republicanii americani, iar pe Gradiva încearcă să îşi dea seama de ce. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
*
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
Excelent studiu de critică culturală – unic la noi – prin lentila psihanalitica! Foarte, foarte bun! Se citeste cu folos maxim.
Si un act ratat delicios – este oare evident care?
Multumesc, Dorin, esti foarte incurajator. Mi-am luat serialul pe dvd vara asta si am zis sa povestesc de el. Tu stii cumva daca lumea prin Romania l-a vazut? Sa imi zici te rog unde e actul ratat.
L-a vazut, n-as putea sa spun pana unde (mai ales ca parca nu exista in Ro o "disciplina" pe sezoane a serialelor importate). Dar ce povestesti mai sus e cunoscut. Si a fost un serial de top, iar acum vreo doi ani se infiintase si un pub Sopranos in Bucuresti.
Actul ratat nu-l spun, ar fi ca si cum as explica o poanta. Il gasesti tu singur, mai ales ca este evident si fain. Si poate ne dai si o interpretare 🙂
Imi pare rau ca nu sunt la curent cu serialul asta, Bogdane, m-ai facut curioasa. Am cautat actul ratat si nu l-am gasit. Iarasi sunt curioasa…
Imi place in comentariul tau ca subliniezi dezamagirea(?) ca dr. Melfi e supusa si ea pericolului, nedreptatii si actului violent. Nimic nu ne sustrage imprevizibilului, nici macar "sanantatea", nu-i asa?