Doar oamenii superficiali nu judecă după aparenţe.
Există un farmec tăcut în a continua să trăieşti atunci când fiecare zi îşi ia tributul în victime.
Atât de puţin vreau de la tine, la urma urmei, pentru că la urma urmei asta-i totul.
Nebunia înseamnă să faci mereu şi mereu aceleaşi lucruri aşteptându-te la rezultate diferite.
În cel mai bun caz obţinem totul atunci când nu ne mai putem bucura de nimic.
Adevărat e doar ce inventăm.
Există şi lumini care obscurizează totul: e cazul iubirii.
Imensa superioritate a nihiliştilor în raport cu idealiştii constă în faptul de a fi înţeles imediat că totul este pierdut. Fără cea mai mică dorinţă de a se iluziona sau de a îmbrăţişa o cauză. Cei care se implică, pe de altă parte, li se par fie cretini, fie posedaţi. Sau în cel mai bun caz nişte penitenţi torturaţi de dorinţa ispăşirii.
Iată un sfat al lui Puşkin pe care l-am urmat încă din adolescenţă:
Să ai mereu mai mulţi parteneri, ca să poţi rămâne indiferent dacă pierzi unul.
Această indiferenţă – cea a stoicului în faţa propriei morţi – este în dragoste singurul nostru atu. Sentimentul cel mai puternic, cel mai generos nu poate înflori dacă nu se înrădăcinează într-un egoism abisal.
 Roland Jaccardeste scriitor. Nihilist, a fost un apropiat al lui Cioran şi Louise Brooks. A scris mult despre psihanaliză. Trăieşte la Paris. |
DE ACELAŞI AUTOR
Toate articolele acestui autor
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
