Propun cititorului un titlu care poate i se va parea foarte familiar, va rezona cu trairea lui sau chiar va trezi in mintea lui acordurile celebrei melodii autohtone adolescentine, Nu am nici un chef azi. Un articol despre un dialog foarte simplu si clar cu privire la dinamica si economia eului, cu privire la libido si la pulsiune si mai ales la transformarile acestora. Daca relatia terapeutica este o constructie autentica, respectand regulile sale fundamentale si permitand libertatea exprimarii interioare fara vreun anume filtru sau reglaj exterior impus, atunci ceea ce rezulta este o dezvaluire onesta a unei stari de fapt interioare.

Copilul: mi-as dori sa fac multe lucruri
Terapeutul: si ce te impiedica sa le faci?
Copilul: nu am nici un chef
Terapeutul: dar ce s-a intamplat cu cheful tau?
Copilul: nu-mi vine

Dialogul ne vorbeste despre dorinta, dar si despre pierderea acesteia si despre absenta capacitatii de a satisface aceasta dorinta. Copilul ne spune despre acest „chef” ca el vine de undeva si ca momentan s-a oprit. Ce s-a intamplat si cum il poate regasi?

Pornim in discutia noastra de la o distinctie foarte importanta realizata de Freud intre inhibitie si simptom, foarte adesea confundate si producand consecinte dintre cele mai nefaste pentru copil si pentru dezvoltarea sa.

Cele doua nu se dezvolta pornind de la aceeasi baza. Inhibitia are o relatie speciala cu functia si nu inseamna neaparat ceva patologic – putem numi inhibitie si o limitare normala a unei functii. Dimpotriva, simptomul este deja semnul unui proces patologic. (Sigmund Freud, Inhibitie, simptom si angoasa, Opere 5, Editura Trei, 2001)

Continuand ceea ce am citat din Freud, putem spune ca multe inhibitii sunt in mod clar renuntari la functie din cauza ca exercitarea acestei functii ar produce angoasa. Asadar, apare retragerea libidoului sau deturnarea sa. Inhibitia este expresia unei limitari a functionarii eului, acesta renuntand la aceste activitati pentru a nu intra in conflict cu supraeul.

In ceea ce priveste simptomul, acesta este un semn sau un substitut pentru o satisfactie pulsionala care nu are loc, o consecinta a procesului de refulare.

Dar de ce apare aceasta limitare a functiei si renuntarea la dorinta si la satisfacerea acesteia fie prin retragerea libidoului, fie prin deturnarea acestuia? Freud ne trimite la analiza Micului Hans pentru a gasi unul dintre raspunsurile la aceasta intrebare si anume conflictul de ambivalenta. Dificultatea de a gestiona conflictul intre iubire si ura fata de acelasi obiect, intre tandrete si agresivitate, intre placerea satisfacerii dorintei si teama pedepsei si a vinovatiei ulterioare. Acesta este poate aspectul mai nevrotic cu privire la intrebarea noastra si la absenta chefului.

Un alt aspect se refera la ceea ce se intampla cu eul in situatiile mai dificile:

Atunci cand eul este monopolizat de o sarcina psihica deosebit de dificila, de exemplu doliul, o importanta represie afectiva, necesitatea de a strivi ascensiunea fantasmelor sexuale, el saraceste atat de tare in energie disponibila incat trebuie sa-si limiteze cheltuielile in mai multe locuri deodata […]. Pornind de aici putem gasi o cale pentru a intelege inhibitia generala prin care se caracterizeaza starile depresive, pana la cele mai severe dintre ele, melancolia. (id.)

Asadar, reintorcandu-ne la dialogul nostru, ne putem intreba despre conflictul in care se afla copilului sau despre pierderea suferita si ne putem imagina travaliul sau pentru a gasi o solutie acestui moment dificil.