În octombrie 2011 am început să mă documentez printre locuitorii Amsterdamului, abordându-i pe stradă şi rugându-i să-şi spună vârsta în faţa camerei de filmat. Scopul meu a fost să „colecţionez” un grup de 100 de persoane, cu vârstele între 0 şi 100 de ani.
La început colecţia mea a crescut iute, dar apoi ritmul a încetinit, atunci când am ajuns la persoanele fie foarte tinere, fie foarte în vârstă. În cazul celor foarte tineri – din cauza sensibilităţilor din jurul faptului de a fi filmaţi sau fotografiaţi, iar în cazul celor foarte în vârstă – din cauză că nu prea ies din casă. Mi-am aflat „modelele” foarte în vârstă în case de îngrijire şi a fost un privilegiu să pot documenta proiectul meu cu ajutorul acestor persoane, adesea vulnerabile.
Am avut probleme îndeosebi când a trebuit să găsesc o persoană de 99 de ani. (E ştiut că persoanele de 100 de ani se bucură de notorietate, dar cele de 99 de ani sunt dintr-o specie rară…). Iar când în fine am găsit una, a refuzat să-şi spună vârsta. Pur şi simplu a negat că ar avea 99 de ani! Dar, în final, cam la 4 luni după ce am înregistrat prima mea „vârstă”, am reuşit să filmez şi „veriga lipsă” şi să-mi închei proiectul.
Vizionare plăcută!
(Apropo: aceste persoane au trăit împreună 5050 de ani…)
Subscrieţi la Cafe Gradiva
Primiţi în flux sau email evenimentele, ideile şi interpretările cu sens.
